Luni, 26 martie 2018, în jurul orei 12.30, trupul neînsufleţit al părintelui Iosif Comoraşu a fost depus în biserica "Înălţarea Sfintei Cruci" din Bacău, unde a slujit ca paroh din septembrie 2009 până anul acesta, când s-a întors în casa Tatălui său ceresc.
În seara acestei zile, la ora 18.00, s-a celebrat o Liturghie cu prohod pentru odihna sufletului părintelui, la care au participat un număr mare de credincioşi alături de familia îndurerată. Slujba a fost celebrată de părintele decan Isidor Dâscă, împreună cu alţi 14 preoţi. Lectura şi psalmul au fost proclamate de două dintre cumnatele părintelui Iosif. Predica a fost ţinută de părintele vicar Laurenţiu Luca, care activează în această parohie din anul 2013. A început cuvântul de învăţătură pornind de la textul evanghelic care prezenta momentul vizitei lui Isus în casa lui Lazar şi a surorilor lui, Maria şi Marta. Evenimentul important al acestei vizite îl reprezintă spălarea picioarelor lui Isus de către Maria cu nard, apoi ştergându-le cu părul ei. Prin acest gest Maria îşi arată recunoştinţa faţă de Învăţătorul nostru, astfel ea "risipind" în doar câteva minute acest ulei preţios al cărui preţ în aceste timpuri ar fi echivalentul salariului unui om obişnuit pe un an de zile. Pornind de la aceste afirmaţii, părintele a subliniat trei idei.
Prima din ele puncta importanţa dăruirii, a carităţii: "Nu am voie să pun limite carităţii sau recunoştinţei semenului meu", a spus părintele, "fiecare dă în funcţie de inima sa". Nu putem interzice unui om să îşi arate bunătatea sau mulţumirea faţă de cineva, pentru că aceasta îl face pe el fericit şi îl împlineşte spiritual, noi fiind datori a accepta caritatea celuilalt şi a-l ajuta să o fructifice.
Cea de-a doua idee contura intensitatea cu care trebuie înţeles termenul de prietenie. Părintele a spus că "avem nevoie de prieteni, şi ei au nevoie de noi", iar în această relaţie fiecare trebuie să oferă câte ceva, acel ceva care e cel mai bun din noi şi specific nouă, căci nu căutăm în prietenul nostru pe cineva identic cu noi, ci pe cineva care să ne completeze.
Ultima idee subliniată de părintele predicator a fost referitoare la părintele Iosif. Acesta din urmă a fost descris prin cei trei de "u": umanitate, unicitate şi (ne)uitare. Părintele Laurenţiu a spus despre părintele Comoraşu că a fost uman, această caracteristică arătând-o zilnic, fiind dispus mereu să-i ajute pe cei de lângă el, să îi asculte şi să îi sfătuiască în nevoi. El a făcut acest lucru chiar dacă poate Sfinţia Sa nu avea timp suficient pentru asta, sau nu se simţea bine, dar încerca să îndeplinească ceea ce preoţia sa cerea, şi anume să îi sprijine pe cei de lângă el, fără ca să se plângă de aceasta. Umanitatea sa se mai observa şi în momentele simple când doar stăteau împreună şi se uitau la televizor, iar părintele Iosif se emoţiona atunci când vedea vreo ştire mai tristă, ochii strălucindu-i din cauza lacrimilor care voiau să cadă, a destăinuit părintele vicar. "Părintele paroh a fost unic", a mai spus părintele vicar. El a fost unic prin glumele sale, modul de a vorbi, de a se comporta. Predicatorul a mărturisit că momentele în care se vedea cel mai bine această trăsătură era atunci când mergea la cumpărături cu părintele Iosif pentru că acesta avea un stil unic. Şi nu în ultimul rând (ne)uitarea: să nu uităm să ne rugăm pentru el. Chiar dacă părintele a primit sfânta Împărtăşanie, sfântul Maslu, i s-a oferit dezlegarea şi indulgenţa plenară, el are nevoie de rugăciunile noastre, de faptele noastre de caritate, a completat predicatorul.
Acesta a încheiat aşa cum o face de obicei în astfel de momente: "Dacă el v-a greşit cu ceva, vă rog să îl iertaţi, ba mai mult, rugaţi-vă lui Dumnezeu să fie îngăduitor cu el la judecată, să-i ierte păcatele şi să-l conducă în patria fericiţilor din ceruri".
Cuvintele înălţătoare de la predică au ajuns în sufletul credincioşilor, mai ales mărturiile despre părintele Comoraşu. Acestea au atins inimile familiei, alinând un pic suferinţa.
La sfârşitul sfintei Liturghii, cât şi la începutul acesteia, părintele decan a transmis gândurile sale bune, de susţinere faţă de familie.
După prohod, familia împreună cu o parte din credincioşi au rămas în biserică uniţi în rugăciune pentru sufletul părintelui Iosif Comoraşu.
Odihna cea veşnică dă-o lui, Doamne,
şi lumina cea fără de sfârşit să îi strălucească lui!
Silvia Comoraşu
