Înmormântarea părintelui Iosif Comoraşu, trecut la Domnul în ziua de 25 martie, într-un spital din Bacău, a avut loc miercuri, 28 martie 2018, la Prăjeşti, localitatea natală.
Liturghia a fost prezidată de PS Petru Gherghel; PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, a ţinut cuvântul de învăţătură. Au participat peste 120 de preoţi şi mulţi credincioşi din sat, din localităţile învecinate, din Bacău şi din Iaşi, locurile în care a slujit părintele răposat. Prezenţi în primele rânduri au fost 14 colegi (seria 1986) dintre cei 22 în viaţă, pr. Iosif Comoraşu fiind al şaselea care a plecat într-o lume mai bună. De asemenea, au fost şi patru preoţi din cei şase născuţi în Prăjeşti.
Trupul neînsufleţit a fost depus mai întâi în biserica "Sfânta Cruce" din Bacău. Aici luni, 26 martie, la ora 18.00, pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, a prezidat o Liturghie cu requiem, la care au participat mai mulţi preoţi. În această parohie, pr. Iosif Comoraşu a slujit aproape nouă ani.
Sicriul cu trupul neînsufleţit al răposatului a fost transportat la Prăjeşti, fiind depus în biserica parohială începând cu marţi, 27 martie, la ora 17.30. Credincioşii au privegheat şi s-au rugat.
Miercuri, 28 martie 2018, celebrarea prezidată de păstorul diecezei a început la ora 10.30 printr-o procesiune care a pornit din casa de noviciat. Biserica, fiind mică, mulţi credincioşi au stat afară. Rude ale părintelui Comoraşu, printre care şi tatăl, au stat în apropierea sicriului, înconjurat de flori şi coroane.
Lecturile au fost proclamate de o cumnată şi o nepoată a părintelui Iosif. Cântarea a fost animată de corul din Parohia Prăjeşti al cărei paroh este pr. Emilian Antal.
În cadrul cuvântului de învăţătură, predicatorul a pornit de la textul proclamat în evanghelie: "Eu sunt învierea şi viaţa, cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci". Cuvintele exprimă adevărata semnificaţie a slujbei de înmormântare, pentru că cei prezenţi se pot ruga cu această convingere a credinţei că Isus Cristos este învierea şi viaţa. Aceasta a fost şi credinţa părintelui Iosif răposat pe care a crezut-o şi a mărturisit-o în întreaga lui viaţă. "Mi se pare sugestiv - a spus PS Cornel - că slujba de înmormântare se celebrează la Prăjeşti, unde a început drumul vieţii părintelui Iosif. Este ca şi cum familia şi această comunitate creştină l-au primit în acelaşi loc în care a fost născut la viaţa creştină prin Botez şi prin Euharistie [...]. De aici, din Prăjeşti, părintele a plecat la Seminar, aici a fost primit ca preot nou-sfinţit. Cu siguranţă, familia lui şi această comunitate l-au însoţit prin rugăciune în slujirea lui preoţească. Astăzi se întoarce în aceeaşi comunitate care se roagă pentru el". Apoi predicatorul a vorbit despre suferinţă şi rolul acesteia, mai ales că în ultimii ani părintele Iosif a cunoscut-o. "Cu gândul la el - a încheiat predicatorul - se nasc în inima mea sentimente de recunoştinţă faţă de preoţii noştri care cu demnitate şi coerenţă îşi trăiesc propria vocaţie, amintindu-şi zilnic de darul preoţie pe care l-au primit, rămânând profund ancoraţi într-un raport personal cu Cristos. La rugăciunea ehuaristică spunem: Celebrând, aşadar, moartea şi învierea Fiului tău, îţi oferim, Doamne, pâinea vieţii şi potirul mântuirii, mulţumindu-ţi că ne-ai învrednicit să stăm înaintea ta şi să-ţi slujim ţie. [...] Este mulţumirea noastră. Este mulţumirea pentru darul preoţiei pe care Cristos l-a făcut Bisericii sale. Ce poate fi mai frumos decât a sta în prezenţa Dumnezeului celui viu, slujindu-l şi astfel slujindu-i pe oameni".
La finalul Liturghiei, pr. Mihai Afrenţoae a dat o mărturie despre părintele Iosif, primul preot din satul Prăjeşti. A mărturisit că, pe când era copil, a fost impresionat cum părintele Iosif, seminarist fiind, venea la sfânta Liturghie împreună cu familia, fiind o sămânţă aruncată de Dumnezeu în inima unora care acum sunt în altar. De la un Paşti vorbitorul şi-a amintit cum ajutând la spovezile care nu se mai terminau în Joia Mare, la cină, părintele Iosif cu câte un trandafir pe masă pentru fiecare preot a spus: "Acum să ne odihnim o oră şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru preoţia noastră". La Sfântul Iosif, anul acesta, vizitându-l la spital, într-un târziu a deschis ochii, l-a recunoscut, i-a zâmbit şi i-a zis: "Ne vedem acolo sus, la Isus, curaj şi ţie!" "Părintele, primul dintre noi, ne-a precedat în drumul preoţiei şi acum ne precedă în drumul întâlnirii cu Cristos".
PS Petru Gherghel, la finalul Liturghiei, după ce a salutat întreaga comunitate, exprimând compasiunea sa, a transmis gândul de comuniune al ÎPS Ioan Robu, al PS Aurel Percă şi al PS Anton Coşa. Apoi apreciat că dintr-o familie numeroasă unul a fost dăruit pentru a fi lângă altar şi a spus că, vizitându-l cu ceva timp în urmă la spitalul din Bacău, a rămas impresionat cum o bătrânică din oraş îl ajuta pe părintele să mănânce. "O persoană care demonstrează că preotul face să ia fiinţă o familie mai mare [...] o familie care acum se deschide în împărăţia lui Dumnezeu".
Părintele Iosif îşi iubea satul şi portul popular. Păstra de la mama sa un costum popular pe care îl arăta adesea. Textele care i-au călăuzit viaţa au fost cele alese în ziua sfinţirii ca preot: "Tu eşti preot în veci. Iată mama ta. Iată fiul tău". În ziua primiţiei (13 iulie 1986), părintele s-a rugat: "Binecuvântează, Doamne, pe toţi aceia care prin iubirea şi rugăciunile lor m-au ajutat să devin preotul tău". Acum ceilalţi s-au rugat pentru odihna sufletului lui.
După celebrarea sfintei Liturghii, părintele decedat a fost purtat în procesiune spre cimitir de persoane îmbrăcate în costum popular. A fost aşezat în partea de nord, lângă mormântul rudelor decedate. În acelaşi cimitir mai aşteaptă învierea morţilor alţi şase preoţi: Ferdinand-Ştefan Rottensteiner, Andrei Lenghen, Iacint Bock, Bonaventura Romila, Nicolae Ivanciuc, Silvestru Benchea.
Pr. Cornel Cadar
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 28 martie: Prăjeşti: Funeraliile părintelui Iosif Comoraşu
* * *
A trecut la Domnul pr. Iosif Comoraşu
