Sâmbătă, 18 februarie 2012, la Oratoriul "Maria Bambina" din Bacău a avut loc a treia întâlnire formativă pentru tineri cu titlul "Ce înseamnă să fii om..." din seria celor şase întâlniri formative cu titlul generic "De la bariera de cristal la iubirea cristalină".
Certitudinea credinţei ne spune că fiecare om este fiul lui Dumnezeu, că această certitudine se hrăneşte din convingerea că în umanitatea lui Cristos orice om îşi întâlneşte destinul care este veşnic. Isus este locul în care misterul sfânt a lui Dumnezeu se face chip.
Omul este locul în care misterul sfânt a lui Dumnezeu se face chip.
Tânărul este locul în care misterul sfânt a lui Dumnezeu se face chip.
A educa la credinţă nu înseamnă să înlături umanitatea şi nevoile ei (să trăiesc cu impresia că eu, cu cât mă îndepărtez de ceea e este omenesc în mine, cu atât mă apropii de Dumnezeu), ci să conduci umanitatea la plinătatea ei, la Cristos.
Omul nu e o "problemă" care trebuie rezolvată prin intervenţii de corecturi ale tendinţelor, pe care să îl umpli cu valori, căruia să îi modifici orizonturile şi aspiraţiile.
La această zi de formare am văzut omul nu ca pe o problemă, ci ca pe o resursă care are în ea însăşi capacitatea de a promova un proces de transformare şi de îmbunătăţire. Omul este un "concept dinamic" de personalitate: o fiinţă în expansiune spre noi orizonturi, caracterizat nu doar de "impulsuri", ci şi de aspiraţii şi de valori.
A fi om înseamnă să fii orientat spre ceva care te transcende, spre ceva care e dincolo de tine şi mai mult decât noi înşine; ceva de realizat, o altă fiinţă de întâlnit şi de iubit. În consecinţă, omul este el însuşi doar în măsura în care se depăşeşte şi reuşeşte să se uite pe sine.
Fiinţa umană are capacitatea, ascunsă chiar dacă nu evidentă, de a se înţelege singură şi de a-şi rezolva problemele suficient pentru a fi satisfăcută şi mulţumită. Exercitarea acestei capacităţi cere un context de relaţii umane pozitive favorabile pentru evaluarea şi valorizarea propriului eu.
Ca să înţelegem aceste concepte despre om am apelat la ceea ce filosofia, antropologia sau ştiinţele moderne spun despre om. Însă experienţa cea mai profundă care ne-a atins nu din exterior ci din interior, ca un deget ce scrie, plămădindu-ne în adâncul nostru, a fost textul evanghelic propus spre contemplare în capelă.
Prezentarea, descrierile şi explicaţiile a tot ce îl bloca şi îl ţinea paralizat pe omul din evanghelie a făcut în noi mare lumină. Multe paralizii şi blocaje ne împiedică să fim oameni în adevăratul sens al cuvântului. Aceste paralizii se manifestă atât în spirit cât şi moral sau psihic.
Contemplarea acţiunii lui Isus în noi a mărit încrederea în el şi dorinţa de a ne lăsa dezlegaţi de cel care ne cunoaşte şi ne vrea oameni după chipul şi asemănarea cu el însuşi. Toate acestea trăite într-un context de rugăciune, în Capelă, sub privirea directă a lui Isus, a făcut mai profundă întâlnirea cu el.
Pauza meritată ne-a introdus în a doua parte a zilei în care au fost prezentate mediile în care trupul nu mai este considerat o capodoperă a lui Dumnezeu. Medii în care gesturile de iubire nu sunt percepute ca atare. Cuvintele sunt transformate în limbaj care poate fi vehiculat uşor, care unit cu anumite comportamente anulează valoarea, demnitatea şi nobleţea a tot ceea ce e sfânt în om. Societatea consumistă a manipulat cuvântul şi trupul până într-acolo încât să îl transforme în obiect; nu mai e semn de dăruire ci sursă de plăcere şi posesie.
Câteva cântece de diferite genuri au clarificat şi mai mult în ce constă "să fii om" pentru lumea de azi.
Dezbaterile făcute, după munca în grupurile mici, în jurul unor idei fundamentale despre om, ne-au îmbogăţit cu adevărat.
Ceea ce îl caracterizează pe om este cu adevărat iubirea. Să iubeşti aşa cum Omul Isus a iubit. Să iubeşti e un risc, dar se merită pentru că e capabil să iubească numai omul.
E mare lucru să fii om.
Sr. Silvia Brandiu (SMB)
şi pr. Marius Adam
* * *
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18 februarie: Bacău: Ce înseamnă să fii om
