Sâmbătă, 12 decembrie 2010, 25 de tineri din diferite parohii au continuat itinerariul zilelor de reculegere lunare cu tema "Iubirea se dăruieşte, iubirea se primeşte" organizat la Oratoriul "Maria Bambina" din Parohia "Sf. Cruce" Bacău.
Ziua s-a deschis printr-o reflecţie asupra convingerilor personale despre iubire exprimate printr-o scrisoare "de dragoste" scrise unei persoane iubite în care fiecare trebuia să folosească cele mai semnificative cuvinte şi expresii prin care să vorbească despre iubire într-un limbaj perceptibil.
Nu există nici un dubiu: iubirea este exigenţa imprimată în persoană. Omul nu poate trăi în lipsa iubirii, el însuşi este iubire. Omul nu poate trăi fără iubire. El rămâne pentru el însuşi o fiinţă neînţeleasă, viaţa îi este privată de sens dacă nu i se revelează iubirea, dacă nu se întâlneşte cu iubirea, dacă nu o experimentează şi nu o face a sa proprie, dacă nu participă pe viu la ea...
Dacă ne ascultăm cu atenţie pe noi înşine, ne dăm seama că problema vieţii e aceasta: cum să îţi rupi propria singurătate, cum să comunici cu ceilalţi?.
Dacă noi căutăm o semnificaţie pentru viaţă nu o putem găsi decât pe versantul iubirii care deschide persoana la raportul personal şi total cu Dumnezeu şi la construirea "proximităţii" cu fraţii din jur. Doar deschizându-se dăruirii de sine şi primirii cordiale faţă de un altul, persoana găseşte viaţa veşnică, adică expansiunea deplină a existenţei sale. A trăi înseamnă a iubi.
Tinerii au fost invitaţi apoi să "elaboreze" un Dicţionar al iubirii, în grupurile mici unde au extras din experienţa lor anterioară cele mai importante cuvinte necesare pentru a vorbi despre iubire.
Nu mică ne-a fost surpriza să constatăm că experienţa tinerilor e bogată. Cuvintele semnificative erau şi evanghelice. Grupurile coordonate de cei doi preoţi şi de o soră au prezentat cuvinte care evidenţiau cu claritate că iubirea nu e doar o dorinţă ci o întâlnire între persoane. Munca în grupurile mici au permis aprofundarea şi explicarea multor forme de dăruire care se traduc în iubirea concretă. Dicţionarul obţinut a cuprins numeroase cuvinte, unele mai noi altele foarte cunoscute. Iubirea e o cucerire, nu o învingere. Caracterul său activ poate fi sintetizat în conceptul că iubirea e mai ales "a dărui" şi nu a primi.
Ce înseamnă a dărui? Am putea înţelege greşit să credem că a dărui semnifică "a ceda" ceva, a fi privaţi, a sacrifica.
Persoana care nu şi-a dezvoltat caracterul dincolo de faza receptivă şi explorativă, simte actul dăruirii în acest mod... lumea aridă simte dăruirea ca pe o sărăcire. Pentru persoana activă, a dărui are un sens cu totul diferit. A dărui este cea mai înaltă expresie a potenţei. În actul dăruirii, omul experimentează capacitatea sa de forţă, bogăţia sa, puterea sa. Această senzaţie de vitalitate şi de forţă umple inima de bucurie. Omul se simte plin de viaţă şi de fericire.
Explicaţiile în plen ne-au ajutat să înţelegem că ceea ce dăruieşte o persoană alteia atunci când o iubeşte este sinele, ceea ce are şi posedă ca fiind cel mai preţios, dă o parte din viaţa sa. Nu dă pentru ca să primească, însă, dăruind nu se poate să nu aduci ceva în viaţa celuilalt în care persoana să se reflecteze. A dărui înseamnă să faci şi din cealaltă persoană o fiinţă care dă, şi amândouă să împărtăşească bucuria de a trăi, de a se simţi vii.
În final am descoperit că în logica iubirii este cuprinsă logica crucii lui Isus; el ne-a făcut să înţelegem că a iubi înseamnă să ieşim din noi înşine, să ne deschidem fără teamă spre viitor şi surprizele sale, să ne deschidem noului, riscului de a pierde chiar şi propria viaţă pentru a face persoana iubită capabilă de iubire, la rândul ei.
În această logică a iubirii, pe care Isus a revelat-o, capătă semnificaţie şi plăcerea fizică, sentimentală şi profund psihologică de a se simţi iubiţi, îmbrăţişaţi, sărutaţi. Sunt gesturi în care explodează bucuria unei aşteptări, o bogăţie construită cu răbdare. Desigur aceleaşi gesturi pot fi folosite în absenţa unei iubiri înţelese astfel: însă aceste gesturi îţi pierd intensitatea până la a deveni goale sau chiar mincinoase.
După prânzul rapid, dar bun, a urmat o meditaţie contemplativă a Iubirii lui Dumnezeu care se dăruieşte în Isus ca Prunc prin Maria şi Iosif. Şi această meditaţie a fost o experienţă unică. Ajutaţi fiind şi conduşi "cu ochii închişi" până la Betleem, ca tovarăşi de drum ai familiei sfinte, am cunoscut iubirea gingaşă, tandră a membrilor din familia sfântă, dar mai ales a Pruncuşorului a cărui căldură şi fragilitate le-am luat cu noi şi am promis să le păstrăm cu responsabilitate.
Sentimentele au fost greu de exprimat şi trăirea acestor momente au fost de o profunzime unică. Rugăciunea şi ziua s-a încheiat cu o prelungită adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament din capela surorilor "Maria Bambina" unde ne-am "scris o scrisoare de iubire din partea lui Dumnezeu", o rugăciune emoţionantă dar atât de necesară şi frumoasă.
E posibilă iubirea dăruită pentru că Isus ne-a promis ajutorul său, ba chiar a rămas cu noi. Iubirea o învăţăm de la el, o iubire care se dăruieşte continuu!
Sr. Silvia Brandiu, SMB
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 12 decembrie: Bacău: Reculegere despre iubire
