"Romero fericit să-i ducă pe salvadorieni la reconciliere"
De Bruno Desidera
Sunt aşteptate circa 250.000 de persoane la 23 mai 2015 în San Salvador la ritul beatificării Monseniorului Oscar Arnulfo Romero, arhiepiscopul capitalei salvadoriene, asasinat în 1980 de "escadroanele morţii" ale regimului în timp ce el celebra Euharistia. Au anunţat deja propria prezenţă nouă şefi de stat latinoamericani, cinci cardinali, cincisprezece arhiepiscopi şi şaizeci de episcopi. Între aceştia, la concelebrare va fi şi un episcop italian, de origine din Treviso: Monseniorul Luigi Morao, franciscan conventual şi episcop de Chalatelango, oraş care se află în nordul micii ţări centro-americane, puţin mai mare decât regiunea Veneto.
Monseniore Morao, în ce mod aţi venit în contact în acţiunea misionară şi pastorală cu figura monseniorului Romero?
"Când l-au ucis, la 24 martie 1980, eu eram misionar în Filipine. În '85, superiorii franciscani m-au transferat în Guatemala şi după câţiva ani la San Miguel, în El Salvador, şi mai exact în oratoriul «Sfântul Iosif», parohie întemeiată cu mulţi ani înainte de franciscanii din Veneto graţie intervenţiei părintelui Oscar Romero, paroh la San Miguel. Cei 10 ani ai mei la «Sfântul Iosif», în afară de a fi o extraordinară experienţă de evanghelizare, promovată de o docilă, bine formată şi convinsă Reînnoire carismatică catolică, au fost şi 10 ani de contacte şi cunoştinţe cu vechi enoriaşi şi prieteni ai părintelui Oscar Romero. Toţi, la unison, îmi dădeau mărturii despre zelul pastorale al tânărului preot".
Cum a fost primită în El Salvador vestea beatificării?
"Cu imensă bucurie şi cu multă speranţă. Cu imensă bucurie pentru că se împlineşte în monseniorul Romero cuvântul lui Isus: «Fericiţi cei ce lucrează pentru pace, pentru că vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu» (Mt 5,9). Şi în această ţară, unică în lume, care poartă numele Mântuitorului lumii, este prea multă nevoie de pace. Nu exagerez, prea multă nevoie de pace. Beatificarea, deşi este un fapt eclezial, a atras atenţia tinerilor şi adulţilor; a fost obiect de comentariu atât din partea intelectualilor cât şi din partea oamenilor simpli, umili şi analfabeţi. În marile catedrale, în bisericuţele de la munte, în reţelele sau mijloacele de comunicare socială, în pieţele oraşelor şi satelor, în centrele comerciale, în centrele de studiu, dar mai ales în inima salvadorienilor, această veste a fost primită ca un balsam care alină suferinţele acestui popor aşa de martirizat de violenţă".
În acea vreme figura lui Romero a fost în ţară semn de profeţie şi de contradicţie. Este încă aşa?
"Aşteptarea poporului salvadorian pentru beatificare, în cea mai mare majoritate este într-adevăr enormă. Dar mereu există excepţii, mereu există câte un «bastian contrario». Există din aceia care, provenind din dreapta, au afirmat în mod nepotrivit că monseniorul Romero a fost un subversiv, un partizan, care ar fi sprijinit ideologia violentă de stânga. Aceste acuze false în parte se datorează faptului că unii preoţi, în mod notoriu de stânga, au creat confuzie printre oameni atârnând pe pereţii conventurilor, caselor parohiale şi altor edificii imaginea lui Che Guevara alături de imaginea monseniorului Romero".
Şi dumneavoastră personal cum aţi primit această veste?
"Drept creştin şi drept călugăr, pentru mine a fost o veste foarte frumoasă, pentru că gândirea şi opera monseniorului Romero sunt valabile astăzi aşa cum erau în urmă cu 35 de ani: nu violenţei; nu nedreptăţii; nu abuzului de autoritate; da respectării demnităţii umane, oricât de umilă este o persoană; da solidarităţii faţă de cei mai săraci; da apărării celor mai «călcaţi în picioare» de societate".
Ce va putea aduce acest eveniment Bisericii şi societăţii din ţara dumneavoastră?
"Aici lucrurile se complică; este greu de dat un răspuns. Dumnezeu nu face minuni pentru spectacol. Când fariseii îi cereau lui Isus minuni, el răspundea: «Oameni încăpăţânaţi şi împietriţi cu inima». Monseniorul Romero, om al lui Dumnezeu şi martir, din cer poate să mijlocească pentru noi, desigur! Însă este nevoie de o angajare serioasă şi constantă din partea noastră, să începem un proces de convertire personală. Cât mă priveşte, cer ca, prin mijlocirea monseniorului Romero, Domnul să ne dea ca politicienii să fie mai puţin corupţi şi mai preocupaţi pentru bunăstarea poporului care i-a ales; sau ca gangsterii, - las maras salvadore?as - grupuri de tineri foarte numeroase, foarte organizate, nemiloşi faţă de adversarii lor şi chiar faţă de civili nevinovaţi şi lipsiţi de apărare, şi dotaţi cu arme sofisticate, să poată calma setea de sânge şi de violenţă care îi distinge deja de mulţi ani. Situaţia s-a înrăutăţit în aceste ultime timpuri. În diferite locuri, controlate de aceşti tineri, poliţia nu mai riscă să intre. Până în urmă cu circa doi ani, la circa 6 milioane de locuitori, El Salvador suferea 13 sau 14 omucideri într-o singură zi. Să dea Dumnezeu ca apropiata beatificare a monseniorului Romero să-i ducă pe toţi salvadorienii la un autentic proces de reconciliere naţională".
(După agenţia SIR, 30 aprilie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
