Anul 2013 reprezintă un an jubiliar pentru Conferinţele "Sfântul Vincenţiu de Paul" din întreaga lume. La 23 aprilie 1813, la Milano, s-a născut fericitul Frederic Ozanam, iniţiatorul mişcării laice vincenţiene din Franţa secolului XIX. A murit la 8 septembrie 1853. Redăm traducerea în limba română a testamentului pe care l-a semnat la Piza, în Italia, în ziua de 23 aprilie 1853.
Astăzi, 23 aprilie 1853, zi în care împlinesc 40 de ani, neliniştit din cauza unei grave boli, suferind în trup, dar sănătos în suflet, scriu în puţine cuvinte ultimele dorinţe propunându-mi să le scriu mai pe larg când voi avea mai multă putere.
Încredinţez sufletul meu lui Isus Cristos, Mântuitorul meu, înspăimântat de păcatele mele, dar încrezător în milostivirea dumnezeiască. Mor în sânul Bisericii Catolice, apostolice, romane. Am cunoscut dubiile secolului prezent, dar toată viaţa mea m-a convins că nu există alt răspuns pentru suflet şi inimă decât în credinţa Bisericii şi sub autoritatea ei.
Mă bucur de anii mei îndelungaţi de studiu şi-mi permit să-i rog pe cei pe care-i iubesc să rămână fideli unei religii în care am găsit lumina şi pacea.
Rugăciunea mea cea mai stăruitoare este pentru familia mea, soţia mea, fraţii şi cumnatele mele şi pentru nepoţii mei, pentru ca să persevereze în credinţă în ciuda umilirilor, scandalurilor şi trădărilor la care suntem martori.
Gingaşei şi dragei mele soţii, Amelia, care a fost bucuria şi fascinaţia vieţii mele şi care cu grija ei atentă m-a mângâiat mai ales în ultimul an al bolii mele, îi spun adio de la viaţa mea scurtă, aşa cum sunt toate lucrurile pământeşti.
Îi mulţumesc, o binecuvântez şi o aştept.
Numai în cer îi voi putea restitui toată iubirea pe care o merită! Îi dau şi fiicei mele binecuvântarea patriarhilor, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Îmi pare rău că nu pot să mă mai ocup de educaţia ei, care îmi este atât de dragă, dar o încredinţez fără regret preadragei şi virtuoasei sale mame.
Mulţumesc încă o dată celor care m-au ajutat. Cer iertare pentru agerimea mea şi exemplul meu rău, şi invoc rugăciunile tuturor celor dragi ai mei, a celor din Asociaţia S.V.P şi a prietenilor mei din Lyon. Nu vă lăsaţi pe tânjală de cei care vor spune "E în cer". Continuaţi să vă rugaţi pentru cel care v-a iubit mult, dar care a şi greşit mult.
Ajutat de rugăciunile voastre, preaiubiţii mei, voi părăsi pământul cu mai puţină teamă.
Cred cu tărie că nu ne vom desparţi pentru totdeauna şi că voi rămâne cu voi până când voi veţi veni la mine.
Asupra voastră să coboare binecuvântarea Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt.
Amin".
Daniel Lungu
