Anul 2013 reprezintă un an jubiliar pentru Conferinţele "Sfântul Vincenţiu de Paul" din întreaga lume. La 23 aprilie 1813, la Milano, se naşte fericitul Frederic Ozanam, iniţiatorul mişcării laice vincenţiene din Franţa secolului XIX. Aş dori să-l prezint pe fericitul Frederic Ozanam din punctul de vedere al unui vincenţian din zilele noastre, în fiecare zi, de 23, timp de patru luni.
Am început la 23 ianuarie 2013 cu Frederic Ozanam - omul, am continuat cu Frederic Ozanam - Trăirea în credinţă. An jubiliar dedicat fericitului Frederic Ozanam. Frederic Ozanam - Gânduri politice şi sociale.
Încheiem prezentarea fericitului Frederic cu:
Frederic Ozanam - Trăirea suferinţei
În suferinţa sa, Frederic Ozanam îşi găseşte consolare în citirea Bibliei. Iată ce povesteşte Amelia, soţia lui Frederic, cu privire la faptul că citirea Sfintei Scripturi a devenit principala activitate zilnică a lui Ozanam:
"Încă din copilărie s-a consacrat să apere adevărul şi a început să înveţe ebraica pentru a citi în textele originale adevărurile fundamentale ale credinţei. Deşi era foarte ocupat, în fiecare dimineaţă citea un fragment din Sfânta Scriptură" (Cartea bolnavului, pag. 34).
Cu patru luni înainte de a muri, Frederic scrie o scrisoare unui iudeu convertit la creştinism, scrisoare în care îşi exprimă admiraţia faţă de Psalmi şi făcea legătura cu anumite texte din Vechiul Testament care îi dădeau mângâiere:
"Domnul şi-a întins mâna asupra mea şi m-a atins. Aşa cum a făcut cu Iob, cu Ezechiel, cu Tobia; nu mi-a provocat moartea, ci m-a încercat îndelung. Din păcate, nu am răbdarea acestor drepţi, adesea sunt abătut din cauza suferinţei şi aş rămâne nemângâiat dacă nu aş găsi în psalmi strigătele de durere pe care David le îndreaptă către Dumnezeu şi la care, la sfârşit, Dumnezeu răspunde dându-i pace şi iertare".
Frederic îşi făcea notiţe în ideea că acestea vor putea ajuta şi pe alţii care suferă ca el. Soţia lui editează aceste notiţe şi colecţia apare la cinci ani după moarte lui, în 1858, având titlul Cartea bolnavului. Iată ce spune în prefaţa cărţii arhiepiscopul de Paris:
"Cartea Bolnavului ne introduce într-o dimensiune particulară a istoriei vieţii lui: boala. Ne face să descoperim că şi boala îndelungată poate fi o cale spre sfinţenie".
Hrănit din Sfânta Scriptură, Frederic ne oferă testamentul spiritual folosind cuvinte pline de gest biblic:
"Am început cântarea lui Ezechia: nu ştiu dacă Dumnezeu îmi va îngădui să o termin. Ştiu că astăzi împlinesc 40 de ani, mai mult decât jumătate din drumul vieţii. Ştiu că am o soţie tânără şi foarte iubitoare, o fetiţă încântătoare, fraţi deosebiţi, o a doua mamă, mulţi prieteni, o carieră cinstită, ocupaţii aranjate ce aş fi putut să le folosesc ca bază pentru o operă literară de mult visată. Însă, iată că sunt atacat de o boală gravă, încăpăţânată şi periculoasă deoarece ascunde în ea, probabil, epuizarea completă.
Trebuie, Doamne, să părăsesc toate aceste bunuri pe care mi le-ai dat? Doamne, nu te mulţumeşti doar cu o parte din jertfă?
Oare trebuie să te fac să suferi din cauza sentimentelor mele ce mă abat de la calea cea bună? Nu vei accepta arderea de tot a dragostei mele pentru literatură, ambiţiile academice, proiectele de studiu în care se găseşte mai mult orgoliu decât zelul pentru adevăr.
Dacă aş vinde jumătate din cărţile mele şi aş da banii săracilor şi renunţând la serviciul meu, mi-aş consacra restul vieţii să vizitez săracii, să-i învăţ pe muncitori şi pe soldaţi, atunci, Doamne, ai fi mulţumit şi mi-ai lăsa plăcerea să îmbătrânesc alături de soţie şi să termin educaţia copilului meu? Se poate să nu vrei deloc toate acestea?
Tu nu accepţi aceste daruri condiţionate; dispreţuieşti arderile de tot şi sacrificiile mele. Tu mă vrei pe mine.
La începutul cărţii este scris că trebuie să fac voinţa ta şi am spus: Iată-mă, Doamne. Vin la tine dacă mă chemi, fără dreptul de a mă plânge. Mi-ai dat 40 de ani... dacă privesc păcatele cu care i-am întinat, sunt plin de tristeţe, dacă privesc harurile cu care i-ai îmbogăţit, atunci ţi-i prezint plin de recunoştinţă. Când mă vei înlănţui la pat pentru restul zilelor, acestea nu vor fi suficiente să-ţi aduc mulţumire pentru zilele trăite.
Ah! Dacă acestea vor fi ultimele pagini scrise de mine, atunci să fie un imn adus bunătăţii tale"
Pisa, 23 aprilie 1853
Soţia sa Amelia confirmă în Cartea Bolnavului:
"Atunci când au sosit zilele rele, atunci când boala a pus stăpânire pe trupul său, sufletul atât de puternic şi de mare se înalţă prin cuvintele cu care l-a hrănit. În timp ce boala înainta, evlavia sa se mărea şi pot să vă asigur că a trăit fără încetare în prezenţa lui Dumnezeu."
Astăzi, în zi aniversară, pot spune că: Frederic Ozanam s-a născut pentru a deveni fericit.
Ana Doboş
