De Luca Attanasio
Papa Francisc "africanizează" Colegiul Sacru. Cu cele mai recente purpure la Ambongo Besungu, arhiepiscop de Kinshasa, Eugenio Dal Corso, episcop emerit de Benguela (Angola) şi Cristóbal López Romero, arhiepiscop de Rabat (aceştia din urmă, singurii doi non originari din continent), urcă la 29 numărul de episcopi africani numiţi cardinali. În puţin mai mult de şase ani, papa a creat treisprezece cardinali: un număr foarte apropiat de cel la care au ajuns cei doi predecesori ai săi în 35 de ani (16). Astfel confirmă viziunea despre o Biserică "în ieşire" a cărei axă centrală este tot mai mutată spre zonele periferice şi chinuite ale planetei, şi perpetuează mesajul său de atenţie faţă de regiuni ale lumii de la margini.
Născut în 1960, al treilea cardinal mai tânăr din Colegiu, monseniorul Ambongo Besungu, capucin, a devenit arhiepiscop de Kinshasa în noiembrie anul trecut. A fost protagonistul dialogului naţional care a condus la Acordul de la Sfântul Silvestru din decembrie 2016 şi este recunoscut ca figură de referinţă în toată ţara. Îl întâlnim într-o pauză a Sinodului despre Amazonia.
Eminenţă, cum aţi primit vestea?
În realitate, n-am aflat-o eu, au aflat-o prietenii mei! Eram în călătorie spre Kinshasa întorcându-mă de la Bruxelles şi continuau să-mi vină mesaje de urări şi felicitări, circa o sută în câteva minute. Apoi l-am sunat pe nunţiu şi i-am spus: "Suntem siguri? Eu n-am auzit pe nimeni...". Şi el mi-a confirmat vestea incredibilă. Eh, m-am gândit eu, dacă o spune nunţiul poate că e adevărat.
Nu vă aşteptaţi?
Eu nici măcar nu mă gândeam. Desigur, e adevărat că cei trei predecesori ai mei la Kinshasa au devenit toţi cardinali, dar eu am devenit arhiepiscop abia în noiembrie anul trecut, nici nu am avut timp să mă gândesc. Oricum, papa procedează astfel, vestea o comunică atunci când lucrurile sunt făcute, pentru a arăta că alegerea depinde de el.
Credeţi că numirile multor cardinali africani este un mod pentru papa de a da relevanţă mai mare continentului?
Este o orientare a papei care merge cu mult dincolo de continentul african. Francisc vrea ca membrii Colegiului Cardinalilor reflectă realitatea Bisericii care se schimbă rapid. Centrul nu mai este Europa sau Occidentul. În termeni de practicanţi şi credincioşi, de vitalitate a vieţii de credinţă, axa s-a mutat de acum în mod clar spre sudul lumii şi Colegiul este tot mai mult compus din reprezentanţi din acele zone. Apoi, Africa este mereu în inima papei, în special ţara mea, Sud Sudan, Republica Centrafricană şi atâtea altele.
Venind la Congo, care este situaţia pe moment?
În sfârşit putem spune că ne bucurăm de un pic de calm, chiar dacă desigur nimeni nu visează să creadă că este rezolvată criza. Pare că toţi sunt suspendaţi, aşteptând ceva. Însă am văzut un semn foarte pozitiv cu ocazia creării mele de cardinal. Au venit la Roma toţi reprezentanţii din fiecare facţiune. Pentru prima dată în istorie ne-a întâlnit împreună pentru a sărbători dincolo de orice apartenenţă. Era preşedintele Felix Tshisekedi, preşedintele Adunării naţionale Jeanine Mabunda din partidul Kabila, miniştri, deputaţi, liderii opoziţiei Martin Fayulu, Mo?se Katumbi şi Jean-Pierre Bemba, unii guvernatori ai provinciilor, aşadar ţara părea realmente unită şi climatul, probabil pentru prima dată, era înseninat. Cred că acest eveniment va pune Biserica mai în centrul ţării, ca unică realitate în măsură să reunească întregul Congo. Desigur, asta, în afară de a fi o onoare, este pentru Biserica din Congo şi pentru mine o imensă responsabilitate dar eu am intenţia de a folosi această nouă funcţie pentru a face să înainteze pacea. Celebrarea solemnă acasă este fixată pentru 17 noiembrie pe stadionul din Kinshasa. Cu acea ocazie voi profita pentru a transmite un mesaj de reconciliere: să ne aşezăm cu toţii în jurul unei mese, aşa cum am făcut la Roma, pentru interesul poporului.
Biserica a exprimat îndoieli puternice cu privire la validitatea alegerilor din decembrie anul trecut şi a urmărit cu atenţie formarea guvernului petrecută cu numai o lună în urmă. Cum evaluaţi această primă fază a mandatului lui Tshisekedi?
În Biblie, unul din cei doi fii ai lui Iacob fură binecuvântarea de la celălalt. Într-un anumit sens, vrea să văd aşa ceea ce s-a întâmplat în Congo, victoria era a unui alt candidat (Fayulu, nr) dar şi-a adjudecat-o Tshisekedi. Chiar dacă a fost vorba despre un eveniment desigur negativ, Dumnezeu s-a folosit de acel om pentru a elibera poporul: acum la putere este Tshisekedi, trebuie găsit modul de a colabora cu el pentru a transforma răul în bine.
Dumneavoastră aţi fost printre protagoniştii Acordului de la Sfântul Silvestru, semnat la 31 decembrie 2016. De atunci s-au întâmplat atâtea lucruri: puteţi să-mi spuneţi, după părerea dumneavoastră, care au fost meritele acelei înţelegeri istorice şi ce a adus nou?
Eram moderatorul şi pot spune cu siguranţă că fără acel acord, Kabila ar mai fi la putere. A fost ca o funie la gâtul lui Kabila. De fapt amintesc că imediat după ce a fost semnat, se punea întrebarea: "Cum am făcut?". Dar de acum a fost scris şi nu ne puteam întoarce înapoi. A trebuit să aşteptăm doi ani dar până la urmă am obţinut alegerile fără el şi o alternanţă la putere care nu se întâmpla de decenii. În acest sens, chiar dacă implementarea n-a fost perfectă, a fost fără îndoială o schimbare: un preşedinte transferă puterea în mod paşnic. Există ceva pozitiv ce se întâmplă în Congo şi de aici nu ne vom mai întoarce înapoi.
Ce rol va desfăşura Biserica de acum încolo?
Vrem să definim un cadru clar de colaborare stat-Biserică pentru a scoate în evidenţă munca alături de popor pe care o desfăşurăm. Numai pentru a vă da exemplul sănătăţii, circa 60% din infrastructuri sunt ale noastre, fără a vorbi despre educaţie, activităţile sociale. Până acum am făcut asta fără o adevărată recunoaştere şi pentru noi aceasta, aşa cum am spus într-o întâlnire cu preşedintele, este o prioritate. Apoi vom continua pastoraţia noastră de însoţire a poporului în lupta sa pentru o mai mare demnitate şi consideraţie vorbind celor care sunt la putere. Vrem să continuăm să fim acolo, alături de oameni.
(După Vatican Insider, 17 octombrie 2019)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
