În monumentala biserică din Adjudeni în ziua de sâmbătă, 10 februarie 2007, la ora 10.00, a fost celebrată o sfânta Liturghie cu prilejul înmormântării părintelui Eugen Ghiuzan. Liturghia a fost prezidată de PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi. Au concelebrat circa 75 de preoţi şi a participat o mulţime impresionantă de credincioşi din Adjudeni, dar şi din parohiile vecine şi parohiile unde şi-a desfăşurat activitatea pastorală părintele Eugen.
La începutul sfintei Liturghii, pr. Antonel-Aurel Ilieş a prezentat biografia părintelui Eugen Ghiuzan.
Preasfinţitul Aurel Percă, în omilia sa, a ţinut să sublinieze importanţa preoţiei în Biserica lui Cristos. Apoi, reluând Evanghelia, mai precis discursul lui Cristos asupra fericirilor, Preasfinţitul a subliniat că acest discurs este un program de viaţă al fiecărui preot al lui Cristos, şi luând pe rând fiecare fericire, a scos în evidenţă cum acestea şi-au găsit împlinire şi în viaţa părintelui Eugen Ghiuzan.
La sfârşitul sfintei Liturghii, pr. Ştefan Acatrinei, vicarul Provinciei franciscane "Sf. Iosif" din România, a ţinut să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru darul pe care l-a făcut Provinciei franciscane şi Bisericii prin pr. Eugen Ghiuzan. De asemenea, în numele ministrului provincial, care din motive de sănătate nu a putut lua parte la înmormântare, Pr. Ştefan a adus mulţumiri Preasfinţitului Aurel, precum şi tuturor preoţilor prezenţi, credincioşilor şi familiei părintelui Eugen.
La încheierea sfintei Liturghii, trupul părintelui Eugen Ghiuzan, purtat fiind pe umerii fraţilor studenţi de la Institutul Teologic Franciscan din Roman, a fost dus în cimitirul comunităţii parohiale din Adjudeni şi a fost depus în cavoul preoţilor alături de pr. Damian Ghiuzan, OFMConv., fratele său.
La Luizi-Călugăra a fost celebrată, la 7 februarie 2007, începând cu ora 14.00, Liturghia pentru sufletul părintelui Eugen Ghiuzan, care fusese chemat la cele veşnice în aceeaşi zi, în conventul din localitate. Liturghia a fost prezidată de pr. Ştefan Acatrinei, vicarul Provinciei franciscane "Sf. Iosif" din România, alături de care au concelebrat 15 preoţi şi a participat un mare număr de credincioşi. După Liturghie trupul neînsufleţit al părintelui Eugen a fost dus la Adjudeni, satul său natal, spre a fi înmormântat alături de fratele său, pr. Damian Ghiuzan, OFMConv., în cavoul preoţilor din Adjudeni.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Fr. Antonel-Aurel Ilieş
* * *
Biografie
Pr. Eugen Ghiuzan, OFMConv.
(Adjudeni, 14 septembrie 1925 - Luizi-Călugăra, 07 februarie 2007)
Pr. Eugen Ghiuzan s-a născut la 14 septembrie 1925 la Adjudeni, fiind primul dintre cei opt copii ai părinţilor Petru şi Maria Ghiuzan. După şcoala primară în satul natal (1932-1937), începând cu anul 1937 a urmat Gimnaziul Franciscan din Hălăuceşti, după care, în anul 1941, a intrat în Seminarul Franciscan din aceeaşi localitate, urmând, în acelaşi timp, până în anul 1945, şi cursurile Liceului "Ferdinand I" din Bacău, unde a obţinut şi bacalaureatul.
Între 1945-1946 a urmat Noviciatul franciscan la Săbăoani, iar pe 17 octombrie 1946 a depus profesiunea temporară în cadrul Ordinul Fraţilor Minori Conventuali, Provincia "Sf. Iosif" din România. Între anii 1946-1949, a urmat cursurile de teologie la Colegiul "Sf. Bonaventura" din Luizi-Călugăra.
În anul 1949, după ce regimul comunist a închis toate seminariile şi institutele catolice, a fost constrâns să se retragă în familie, aşteptând cu speranţă vie deschiderea vreunei noi căi spre Preoţie. Această speranţă şi-a găsit împlinire în anul 1951, când la Alba-Iulia s-a deschis singurul Seminar catolic din România, aici pr. Eugen avea să-şi completeze ultimul an al studiilor teologice.
La Alba-Iulia, la 3 iulie 1952, în secret, a depus profesiunea perpetuă intrând definitiv în Ordinul franciscan, fără însă să-şi poată manifesta în mod deschis această apartenenţă. Tot la Alba-Iulia, pe 6 iulie 1952 a fost hirotonit diacon, iar pe 26 octombrie 1952 a fost hirotonit preot.
Misiunea preoţească şi-a desfăşurat-o în mai multe parohii din Dieceza de Iaşi. Între anii 1952-1953 a fost vicar parohial la Hălăuceşti; apoi, între 1953-1955, a fost paroh la Bârgăoani; între 1955-1956 paroh la Băluşeşti; iar la 1 august 1956 a fost numit paroh la Iugani, aici însă nu a rămas decât doar câteva luni, căci, îmbolnăvindu-se, s-a retras la Adjudeni, la 1 decembrie 1956, unde a fost numit vicar parohial.
În anul 1957 a fost numit administrator parohial la Zăpodia-Nisiporeşti, aici a început să construiască o biserică, însă din cauza împotrivirii dictaturii comuniste nu a putut să ducă la bun sfârşit această operă. De fapt, din această cauză, la 13 ianuarie 1959, pr. Eugen a fost arestat şi condamnat de Tribunalul de Roman la 3 ani închisoare corecţională. Materialele pe care le procurase pentru construirea bisericii au fost confiscate de comunişti şi întrebuinţate la construirea şcolii din Nisiporeşti.
După trei ani de închisoare, la 24 aprilie 1961, pr. Eugen a fost eliberat şi s-a dăruit din nou slujirii Bisericii lui Cristos, deşi a trebuit să înfrunte diferite împotriviri şi dificultăţi.
La 1 martie 1962 a fost numit vicar parohial la Hălăuceşti, dar din cauza vicisitudinilor timpului, în acelaşi an, între lunile iunie-septembrie, a lucrat ca şi muncitor necalificat la Exploatarea Minieră din localitatea Barza, judeţul Hunedoara.
La 3 iulie 1963 şi-a putut relua activitatea pastorală şi a fost numit administrator parohial şi apoi paroh de Ciugheş. Aici avea să rămână mai bine de 27 de ani.
De fapt, după evenimentele de la sfârşitul anului 1989, care au readus şi libertatea religioasă în România, pr. Eugen a putut să se întoarcă în familia sa franciscană şi la 1 septembrie 1990 a primit ascultare pentru comunitatea din Nisiporeşti, unde a fost numit şi paroh.
Aşadar, în 1990, pr. Eugen s-a întors la credincioşii din mijlocul cărora în anul 1959 a fost arestat şi cu multă sârguinţă a reluat proiectul de a construi aici o biserică. Acest proiect, început de pr. Eugen, este acum aproape de finalizare.
După 10 ani de reînnoită activitate pastorală în mijlocul credincioşilor din Nisiporeşti, în anul jubiliar 2000, părintele a fost mutat în comunitatea franciscană şi parohială din Luizi-Călugăra, unde a contribuit, atât cât i-a permis sănătatea, la diferitele activităţi pastorale, mai ales prin sacramentul sfintei Spovezi.
La Luizi-Călugăra, în ziua de 7 februarie 2007, în jurul orei 14.00, Tatăl ceresc l-a chemat pe pr. Eugen Ghiuzan la cele veşnice.
Pr. Eugen a fost înmormântat în satul natal, Adjudeni, pe 10 februarie 2007.
Mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru cei 82 de ani de viaţă ai părintelui, dintre care 55 au fost consacraţi slujirii deosebite a Bisericii prin taina preoţiei, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îl primească pe acest frate şi părinte al nostru în ceata aleşilor săi din paradis.
Domnul să-l odihnească în pace!
Fr. Antonel-Aurel Ilieş
