"A întări credinţa cu vestirea voastră vie"
Omilia Monseniorului Markus Büchel la Adunarea CCEE
Prezentăm omilia ţinută duminică dimineaţă, 30 septembrie 2012, în catedrala "Sfântul Gallus", de Monseniorul Markus Büchel, episcop al diecezei locale, cu ocazia adunării plenare anuale a preşedinţilor Conferinţelor Episcopale din Europa, care s-a încheiat în aceeaşi zi. Oraşul elveţian comemorează anul acesta a 1400-a aniversare a sosirii sfântului Gallus în cantonul omonim.
* * *
Se încheie, cu ziua de astăzi, zile de muncă intensă, dar şi de întâlnire. Alături de marea comunitate a celor care ne urmăresc prin televiziune şi cu credincioşii de diferite limbi şi culturi prezente, suntem aici pentru a celebra, la sfârşitul marii adunări plenare, credinţa noastră.
Cu celebrarea euharistică îl întâlnim pe Cristos în Cuvânt şi în Sacramente. Deja de astăzi sau de mâini, voi, stimaţi oaspeţi, vă veţi întoarce în ţările voastre europene şi veţi avea misiunea de a conduce Biserica locală şi de a întări credinţa cu vestirea voastră vie. Este vorba de o importantă provocare socială şi spirituală, mai ales în lumina transformărilor foarte rapide care se succed în timpul nostru!
Cei care în aceste săptămâni şi în aceste luni au avut ocazia de a vizita oraşul Sankt Gallen, n-au putut să nu observe celebrările pentru marea aniversare jubiliară. În urmă cu 1400 de ani, câţiva călugări irlandezi au străbătut Europa punând cu propria mărturie de viaţă şi cu predicile lor bazele creştine-spirituale în măsură să susţină acea cultură creştină, care apoi a evoluat în decursul secolelor. Cine vizitează reconstruirea chiliei mici care l-a găzduit pe sfântul Gallus în piaţa conventului, înconjurată de impunătoarea structură conventuală, într-un oraş conştient de propria istorie, va observa bine dezvoltarea incredibilă care, de la un început modest, de-a lungul secolelor, a ajuns până astăzi. Acolo unde odinioară era numai un om cu mare carismă, entuziast al lui Dumnezeu, astăzi găsim comunitatea unei Biserici, care luptă pentru a se afirma în lumea secularizată...
În această situaţie conflictuală, amintirea m-a dus la cuvintele cardinalului Carlo Maria Martini, decedat recent, care în funcţia sa de preşedinte al CCEE s-a întreţinut adesea şi aici la Sankt Gallen. Într-un interviu acordat cu puţin timp înainte de moartea sa, cardinalul Martini a spus: "Biserica este obosită în Europa bunăstării şi în America. Cultura noastră este îmbătrânită, Bisericile noastre sunt mari, casele noastre călugăreşti sunt goale şi aparatul birocratic al Bisericii se măreşte, riturile noastre şi veşmintele noastre sunt pompoase. Însă aceste lucruri exprimă ele ceea ce suntem noi astăzi? Bunurile culturale de care trebuie să ne îngrijim folosesc cu adevărat pentru vestire şi pentru oameni? Sau constrâng prea mult forţele noastre împiedicându-ne să ne mişcăm şi atunci când dificultăţile ne oprimă?".
În decursul ultimelor decenii, Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene s-a angajat pentru evanghelizare în Europa, aşa cum atest cantitatea impunătoare de documente produse. În următoarele săptămâni va începe la Roma un important Sinod al Episcopilor dedicat tocmai acestei teme. Cu acea ocazie, întrebarea înţeleptului cardinal, a cărui existenţă a fost caracterizată de profunde experienţe spirituale de viaţă şi de durere, va trebui să ocupe un rol central: bunurile culturale de care trebuie să ne îngrijim folosesc ele vestirii şi oamenilor? Exprimă cu adevărat ceea ce suntem noi astăzi? Îmi doresc şi mă rog pentru ca toate reflecţiile şi trudele făcute pentru Noua Evanghelizare să fie însoţite de marea încredere în eficacitatea Duhului Sfânt şi de preocuparea de a înţelege ce sunt şi unde se află astăzi oamenii.
Iubiţi credincioşi prezenţi aici în această biserică şi acasă, lecturile din Sfintele Scripturi prevăzute pentru această duminică ne furnizează impulsuri importante în sprijinul angajării noastre de a-l găsi pe Cristos.
Moise conduce poporul lui Dumnezeu din sclavia Egiptului spre libertate, însă drumul prin deşert este greu şi obositor, exact după cum viitorul este nesigur. Poporul se plânge şi ar vrea să se întoarcă înapoi. Moise, singur, se simte supraobosit şi cere ajutorul Domnului. În Cartea Numerilor citim (11,25 şu): Domnul a coborât în nor şi i-a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Doi oameni, unul numit Eldad şi celălalt Medad, rămăseseră în tabără; duhul s-a aşezat peste ei - erau dintre cei înscrişi - dar nu se duseseră la cort. Şi au început să profeţească în tabără. Duhul suflă unde vrea şi chiar şi cel care în aparenţă pare străin de logica Evangheliei, poate fi instrument de har. În noua unire, Cristos împarte darurile Duhului printre toţi cei care sunt gata să le primească. Conciliul al II-lea din Vatican compară Biserica cu poporul peregrin al lui Dumnezeu prin timp. În calitate de păstori ai poporului, sperăm să reuşim să recunoaştem, să susţinem vocaţiile şi capacităţile intelectuale proprii ale oamenilor în Biserică, pentru ca să poată fi puse în mod rodnic în slujba acesteia din urmă. De altfel, Noua Evanghelizare nu înseamnă altceva decât a deschide inimile şi urechile pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a redescoperi comunitatea lui Cristos aşa de bogată în duh.
În Scrisoarea lui Iacob, comunitatea este confruntată cu o altă sclavie - faptul de a fi sclavi ai existenţei pământeşti, ai bunăstării, ai averii. Oamenii care cunosc latura pozitivă a vieţii şi a lumii sunt îndemnaţi să nu piardă din vedere şi bogăţiile mai profunde ale vieţii. De fapt, astăzi multe persoane suferă datorită lipsei de valori interioare importante. Cel care lasă ca iubirea lui Cristos să transforme viaţa sa ştie că Fiul Omului, în timpul judecăţii, ne va întreba cum i-am tratat pe cei săraci şi pe cei nevoiaşi între fraţii noştri şi surorile noastre. Aşadar, în aceasta, nouă ca Biserică în lume şi în societate ne este atribuit un rol foarte clar. Pentru aceasta suntem aşa de recunoscători pentru orice acţiune diaconică a creştinilor şi mai ales şi că Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea pe scena lumii nu ezită niciodată să ia cuvântul şi să se exprime cu privire la marile teme despre pace, libertate şi dreptate.
Terminăm cu un al treilea impuls din Evanghelia lui Matei (Mt 9). Isus este în luptă împotriva răului, a vrăjmaşului, dar când este vorba de oameni, nu cunoaşte nici un fatalism. Cuvintele înţelepte "cine nu este împotriva noastră este pentru noi" ne ajută şi pe noi să asumăm o atitudine de întâlnire faţă de ceilalţi oameni, mergând să-i luăm de acolo unde sunt - să-i întâlnim în spirit de comuniune şi să-i conducem pe drumul care îi va duce la EL, la Cristos, care a spus despre sine însuşi: "Eu sunt calea, adevărul, viaţa".
Aşadar, să ne rugăm astăzi pentru această iubire reparatoare, iubirea faţă de Cristos şi faţă de aproapele, o iubire care împotriva oricărei disperări şi resemnări ne dăruieşte curaj şi încredere. Amin.
(După Zenit, 30 septembrie 2012)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
