A fi familie pe timp de încercare, dincolo de rimă, este o mare binecuvântare. Eşti invitat să stai în casă, în acel loc binecuvântat pentru care ai trudit să-l ai. Nu eşti constrâns să stai alături de persoane străine, ci chiar de cel sau cea pe care Dumnezeu ţi l-a oferit sau ţi-a oferit-o în dar, alături de copiii pe care i-aţi primit ca dar.
E adevărat că nu e uşor să stăm în casă, în timp ce întreaga creaţie ne strigă afară. Aerul curat, pădurile, râurile, pajiştile, cântul de primăvară al păsărilor, ogoarele gata să fie semănate, oamenii, vecinii, prietenii de aproape şi de departe, toate ne privesc mirate, întrebându-ne, parcă: "De ce?"
Ce să le răspundem? Că ne temem de ceva ce nu vedem, dar care există?
Un duşman pe care îl numim generic "virus" a strâns lumea în casă! Nu e vizibil, dar ne face pe noi vizibili unul pentru celălalt. Nu e prietenos, din contra, dar ne face pe noi să fim prieteni. Distruge pe unde trece, dar ne provoacă pe noi să construim. Seceră vieţi, dar ne conştientizează cu privire la frumuseţea vieţii noastre. Induce panică, dar, fiind împreună, nu a ţinut seama că suntem mai puternici. Ne-a închis bisericile, dar a uitat că pe Dumnezeu îl putem adora oriunde. Ne dă tuse, dureri de gât, temperatură, dureri în tot corpul, dar nu a luat în seamă că familia este chemată să aibă "grijă", unul de celălalt: soţul de soţie, soţia de soţ, părinţii de copii, copiii de părinţi.
Şi a mai ignorat un lucru, că în casă ne putem ruga, putem medita, putem citi despre Dumnezeu, Sfânta Scriptură, cărţi constructive, că în casă ne întâlnim unii cu alţii, că putem vorbi în tihnă, ne putem cere iertare dacă ne-am greşit, putem glumi, ne putem redescoperi, putem vedea ce nu am făcut bine, aşa încât, după ce va fi "pus la respect", să revenim mai puternici şi mai maturi.
Poate că pământul avea nevoie de acest moment de respiro, omul însuşi, pus în faţa acestei provocări, avea nevoie să-şi redimensioneze multe din deciziile sale, fără a mai spune că familia însăşi, pusă în faţa unei astfel de încercări realizează mai mult ca oricând ce binecuvântare e să fii familie, să ai pe cineva alături în astfel de momente dificile.
Până la urmă, din toată această încercare, cel care iese învingător, aşa cum o face de obicei, este omul. Ne vom da seama mai mult ca oricând că viaţa este darul lui Dumnezeu, că nu le ştim noi pe toate şi că chiar dacă de-a lungul vremii s-a ajuns inclusiv pe lună, mai avem multe de învăţat...
Învăţaţi, dragi soţi, că sunteţi oferiţi unul celuilalt pentru a vă respecta şi iubi, nu pentru a vă folosi! Învăţaţi că viaţa e darul lui Dumnezeu, nu "dreptul" omului de a se folosi de ea după bunul plac! Învăţaţi că legământul căsătoriei nu este ca un nod pe care îl dezlegi când ţi-e greu şi pleci pur şi simplu! Şi mai învăţaţi un lucru, că singura voastră misiune pe acest pământ este să vă iubiţi!
Încercările au şi această menire, de a-i apropia mai mult pe soţi. În casă fiind zilele acestea, redescoperiţi iubirea voastră, acea iubire ca v-a pus împreună şi care v-a făcut să vă numiţi familie. Ce binecuvântare că sunteţi familie!
Pr. Felician Tiba
