Ca şi în urmă cu 95 de ani, 5 iulie era într-o zi de duminică, o zi splendidă de vară care ne îmbie să mai stăm şi la umbră pentru a scrie sau citi ceva despre un eveniment istoric care a avut loc în marea comunitate a catolicilor din Moldova. E vorba de numirea ca episcop de Iaşi a Mons. Mihai Robu, primul vlădică indigen al Diecezei de Iaşi, episcopie înfiinţată la 27 iunie 1884 de către Papa Leon al XIII-lea, după cum am putut celebra, scrie şi citi în urmă cu câteva zile. Numirea preotului Mihai Robu ca episcop de Iaşi s-a făcut în contextul demisiei arhiepiscopului Raymund Netzhammer de la conducerea Arhiepiscopiei de Bucureşti şi transferul episcopului de Iaşi, Alexandru Theodor Cisar, în scaunul arhiepiscopal din capitala României. Ce subiect interesant şi delicat: un episcop demisionează la presiunea unor puteri politice şi ecleziale, iar un altul este promovat prin transfer! Nu e cazul să prezint aici cronica acelor timpuri din arhivele romane şi româneşti.
Menţionez totuşi că, la 3 iulie 1924, arhiepiscopul Netzhammer a trimis la Roma scrisoarea prin care şi-a înaintat demisia din scaunul arhiepiscopal de Bucureşti, după care, duminică, 6 iulie, şi-a lua rămas-bun de la enoriaşii săi printr-un articol publicat în foaia duminicală. După o săptămână, duminică 13 iulie 1924, arhiepiscopul Raymund Netzhammer a celebrat ultima Sfântă Liturghie în catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti, iar marţi, 15 iulie, a plecat din România, zi în care a sosit la Bucureşti acceptul demisiei din partea Papei Pius al XI-lea. După patru zile, la 19 iulie 1924, Sfântul Scaun l-a numit pe episcopul de Iaşi, Mons. Alexandru Theodor Cisar administrator apostolic al Arhidiecezei de Bucureşti, iar la 12 decembrie acelaşi an a fost numit arhiepiscop de Bucureşti, rămânând şi administrator al Episcopiei de Iaşi.
Au urmat câteva luni de căutări şi analize, discuţii private şi în secret, în care reprezentantul Sfântului Scaun, Mons. Angelo Maria Dolci, nunţiu apostolic la Bucureşti între 1923 şi 1933, a trebuit să caute cea mai bună soluţie. Având deja o vastă experienţă ca nunţiu apostolic în Ecuador, Bolivia, Peru şi Belgia, în primăvara anului 1925 a prezentat Papei Pius al XI-lea candidatul pe care îl considera cel mai potrivit pentru misiunea de episcop de Iaşi. Arhivele publice bisericeşti şi civile, speculaţiile din presa laică şi discuţiile neoficiale ne prezintă câţiva preoţi care au fost propuşi pentru această funcţie, dar toate pronosticurile au încetat în ziua de 7 mai 1925, când Sfântul Scaun l-a numit episcop de Iaşi pe preotul Mihai Robu. Ce surpriză! Un episcop băştinaş din Moldova!
Şi imediat, venea întrebarea: Cine este Mons. Mihai Robu? Un preot care s-a născut la Săbăoani, judeţul Neamţ, în ziua de 10 aprilie 1884. Clasele primare le-a urmat în satul natal, iar în toamna anului 1894 a intrat în Seminarul din Iaşi. A primit hirotonirea diaconală la 19 noiembrie 1906, iar pe cea sacerdotală la 7 aprilie 1907. Chiar înainte de fi sfinţit preot, Mihai Robu fusese numit prefect pentru seminariştii din Iaşi, la 10 ianuarie 1907, funcţie pe care a exercitat-o câţiva ani şi după prezbiterat. În perioada Primului Război Mondial, când seminarul a fost închis, a activat în Parohiile Văleni, Faraoani şi Bacău. În anul 1920 a fost numit secretar al episcopului Alexandru Theodor Cisar, activând totodată ca prefect şi profesor în Seminarul din Iaşi, redeschis la 18 octombrie acelaşi an. În iunie 1922 a fost numit paroh de Horleşti. În acest timp a colaborat activ la revista "Lumina creştinului" şi a fost capelan la Mănăstirea "Notre Dame de Sion" din Iaşi.
Aşadar..., nu era un preot necunoscut! A fost văzut împreună cu episcopul Cisar în multe din comunităţile Diecezei de Iaşi, a fost citit de mulţi cititori, a fost apreciat de unii preoţi care au fost formaţi în Seminarul din Iaşi, era obişnuit cu actele cancelariei episcopale, a fost în intenţiile atâtor persoane consacrate care l-au avut ca duhovnic... Iar în toate aceste misiuni încredinţate a dat dovadă de multă dibăcie, talent şi profesionalism.
Am menţionat deja că bula papală a fost redactată în ziua de 7 mai 1925, dar trebuiau îndeplinite câteva formalităţi pentru ca această numire să fie publică. În circulara arhiepiscopului Cisar, în care aducea la cunoştinţă numirea noului episcop de Iaşi, scria: "Zilele trecute a sosit din Roma bula prin care Mons. Mihai Robu, secretarul nostru mult iubit, fiu al Moldovei mănoase, este numit episcop al Eparhiei Catolice de Iaşi, ce cuprinde azi întregul teritoriu al Moldovei şi Basarabiei". Între timp, episcopul numit Mihai Robu a trebuit să primească acordul Guvernului României. Astfel, documentul papal putea deveni public şi se putea proclama.
Acest moment a avut loc duminică, 5 iulie 1925, când arhiepiscopul Alexandru Theodor Cisar a venit la Iaşi pentru a prezenta şi a citi în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" bula pontificală prin care Sfântul Părinte Papa Pius al XI-lea l-a numit pe Mons. Mihai Robu Episcop de Iaşi. Documentul papal a fost citit în limba latină şi în traducere românească. După Liturghia solemnă a fost întocmit un protocol semnat de arhiep. Alexandru Cisar, ep. Mihai Robu, Mons. Anton Gabor, pr. Gheorghe Peţ, pr. Dumitru Romila şi pr. Bronislav Falewski. Noul episcop a primit crucea pectorală şi a depus jurămintele în mâinile arhiepiscopului de Bucureşti. Acestea fiind îndeplinite, s-a stabilit şi ziua consacrării episcopale: 20 septembrie 1925, care "va rămânea neştearsă în analele Eparhiei Catolice de Iaşi, dar ea va rămânea şi o zi istorică pentru catolicismul din România". Sperăm să putem reveni cu detalii despre ceea ce s-a întâmplat atunci, în urmă cu 95 de ani!
Pr. Alois Moraru
Până atunci, însă, vă invit să lecturaţi şi bula papală de numire a Mons. Mihai Robu ca episcop de Iaşi: "Pius, episcop, slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu, iubitului fiu Mihai Robu, ales episcop de Iaşi, salutare şi binecuvântare apostolică. Oficiul impus smereniei noastre de către veşnicul principe al păstorilor de a cârmui, paşte şi guverna Biserica Universală, ne impune sarcina de a ne îngriji cât mai sârguincios ca în fruntea tuturor Bisericilor să fie numiţi astfel de episcopi, care să ştie şi să poată paşte în chip salutar turma Domnului.
De aceea, catedrala din Iaşi, nemijlocit supusă nouă, rămânând în prezent lipsită de episcop prin transferarea la Biserica arhiepiscopală de Bucureşti a ultimului ei păstor, care a fost venerabilul nostru frate Alexandru Cisar; şi de vreme ce iubiţii noştri fii, cardinalii sfintei Biserici Romane puşi în fruntea Sfintei Congregaţii «De Propaganda Fide» ni te-au recomandat nouă pentru cârmuirea Bisericii vacante pe tine, preot al aceleiaşi dieceze, ca unul care eşti înzestrat cu deosebite calităţi sufleteşti; aprobând această sentinţă şi întărind-o şi voind să ne îngrijim în chip salutar de Biserica de Iaşi şi de turma Domnului dintr-însa, noi, cu autoritatea noastră apostolică, te alegem la pomenita catedrală şi te numim episcop al ei şi păstor şi-ţi încredinţăm pe deplin grija, cârmuirea şi administrarea Bisericii de Iaşi în cele spirituale şi în cele temporale, împreună cu toate drepturile, privilegiile, datoriile şi obligaţiile legate de oficiul pastoral.
Voim însă şi poruncim ca, după ce ai împlinit şi celelalte prescrieri, de drept, înainte de a primi consacrarea episcopală, să depui în mâinile oricărui episcop catolic pe care ţi-l vei alege şi care este în har şi comuniune cu Scaunul Apostolic, profesiunea credinţei catolice şi jurămintele obişnuite, potrivit cu formularele anexate la această scrisoare, şi în termen de şase luni să le trimiteţi la Scaunul Apostolic în original ori în copii, prevăzute cu semnătura şi cu sigiliul tău, precum şi a episcopului respectiv.
Gândindu-ne şi la cele ce-ţi pot fi de folos, îţi permitem să poţi primi în acele părţi consacrarea episcopală de la oricare episcop în har şi comuniune cu Scaunul Apostolic, asistat fiind de doi preoţi care au vreun oficiu sau vreo demnitate bisericească, însă numai dacă vor lipsi alţi doi episcopi catolici în acelaşi har şi comuniune, care să poată fi chemaţi cu uşurinţă; şi dăm amintitului episcop ales de tine puterea deplină şi absolută ca să te poată consacra în mod licit în numele nostru.
Dar poruncim strict ca, înainte de a emite profesiunea credinţei şi obişnuitele jurăminte, nici tu să nu îndrăzneşti a primi consacrarea amintită, nici episcopul ales de tine să nu ţi-o împartă. Iar dacă, ferească Dumnezeu, tu şi episcopul ales de tine aţi face contrariul, voim şi poruncim ca prin faptul însuşi să fiţi suspendaţi de la exercitarea oficiului pontifical şi de la administrarea spirituală şi temporală a Bisericilor voastre.
Îndemnăm pe lângă aceasta clerul şi poporul din oraşul şi din Dieceza de Iaşi şi-l obligăm să te primească cu iubire ca pe părintele şi păstorul sufletelor lor, să te onoreze cum se cuvine şi să dea ascultarea şi cinstea datorată îndemnurilor şi poruncilor tale salutare, ca să vă bucuraţi că tu ai găsit în ei fii iubitori, iar ei un părinte binevoitor în tine.
Voim, de asemenea, ca, prin grija şi oficiul ordinariului care cârmuieşte acum Dieceza de Iaşi, această scrisoare a noastră să fie citită în public de la amvon în catedrală, în prima zi de sărbătoare de poruncă ce va fi după sosirea acestei scrisori.
Nutrim în suflet speranţa şi încrederea că, ajutându-te mâna binevoitoare a Domnului, amintita Biserică de Iaşi va fi cârmuită în mod folositor prin grija ta pastorală şi prin munca ta rodnică şi că va înainta atât în cele spirituale, cât şi în cele temporale.
Dată la Roma, în anul 1925, în ziua a şaptea a lunii mai, anul al patrulea al pontificatului nostru.
Papa Pius".
