"Tu eşti Fiul meu, în tine îmi găsesc toată plăcerea" (Lc 3,22)
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
Biserica Catolică celebrează cu bucurie, în această duminică, Botezul lui Isus, adică Botezul Domnului, şi ne invită să contemplăm mai profund misterul manifestării sale ca Dumnezeu şi Om. Am făcut-o zilele din urmă, împreună cu Maria şi cu Iosif, la Betleem, care nu încetau să se minuneze de cele auzite despre prunc, cu păstorii care, la glasul îngerului, au alergat să vadă ce s-a întâmplat, dar şi cu cei trei magi veniţi din Răsărit care l-au întâlnit şi au admirat în pruncul din iesle pe cel care, născându-se pe pământ, a voit să se manifeste cu iubirea sa tuturor popoarelor.
Astăzi, la apele Iordanului, îl întâlnim pe acelaşi Isus, de data aceasta ajuns la vârsta maturităţii, care intră pe scena publică ca să-şi înceapă misiunea sa de trimis al Domnului şi aşteptatul popoarelor, aşa cum notează evanghelistul Luca în textul proclamat la sfânta evanghelie (cf. Lc 3,22).
Suntem invitaţi să ne întoarcem în timp şi să ne fixăm privirea asupra lui Isus, dornic să primească Botezul propovăduit de Ioan, ce a avut loc în apa Iordanului. S-a aşezat şi el la rând cu ceilalţi doritori de o purificare spirituală, deşi nu avea nevoie de nici o curăţire sufletească, întrucât nu avea păcat, cum afirmă autorul Scrisorii către Evrei (cf. Evr 4,15) şi cum ne învaţă şi credinţa noastră creştină.
Acest moment din viaţa lui Isus, ce are loc imediat după Epifania Domnului, adică manifestarea în faţa magilor din Răsărit reprezintă, de fapt, o concluzie la întreaga învăţătură despre naşterea ori întruparea Fiului lui Dumnezeu dar şi un început oficial, adică o deschidere a unui drum public de realizare a lucrării sale mântuitoare.
Botezul lui Isus înseamnă, în realitate, începutul misiunii sale publice şi reprezintă actul oficial al consacrării sale din partea Tatălui ceresc.
Ne-o spune şi ne-o confirmă apostolul Petru în discursul său din casa centurionului Corneliu: "Voi ştiţi ceea ce s-a petrecut în toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul pe care l-a predicat Ioan: cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere. Acesta a trecut făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el. Noi suntem martori la tot ce a făcut în ţinutul iudeilor şi în Ierusalim" (Fap 10,37-39a).
Este ceasul când Tatăl îl acreditează pe Fiul său în faţa lui Ioan Botezătorul şi înaintea poporului la care a fost trimis, prin acel glas misterios coborât din cer: "Tu eşti Fiul meu, în tine îmi găsesc toată plăcerea" (Lc 3,22).
Acest început al misiunii sale profetice, odată cu botezul din apele Iordanului, este în concordanţă cu ceea ce anunţase profetul Isaia despre cel promis, ce trebuie să vină să anunţe vestea cea bună în Sion şi în Ierusalim, care va fi ca un păstor ce îşi va paşte turma, care, cu braţul lui, va aduna mieii şi-i va ridica la pieptul său, iar pe cele care alăptează le va conduce cu grijă, aşa cum am auzit în prima lectură din profetul Isaia (cf. Is 40,9-10).
Acum începe să se arate bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, nu prin faptele pe care le-am făcut noi, în dreptate, ci după îndurare, curăţindu-ne prin baia renaşterii şi reînnoirii în Duhul Sfânt, adică prin lucrarea sa mântuitoare, cum ne-a declarat apostolul Paul, în Scrisoarea către Tit, ascultată astăzi în lectura a doua. (cf. Tit 2,11-14; 3,4-7).
Ce frumos rezumă prefaţa Liturghiei de astăzi acest măreţ şi fericit adevăr. Iată textul: "Tu, la apa Iordanului, ai dezvăluit, prin semne minunate, taina noii curăţiri ca, prin glasul venit din cer, să credem că Fiul tău preaiubit locuieşte între oameni, iar prin Duhul Sfânt coborât în chip de porumbel să cunoaştem că l-ai uns pe Cristos, slujitorul tău, cu untdelemnul bucuriei şi l-ai trimis să propovăduiască săracilor vestea cea bună".
Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,
În noua orânduire a istoriei mântuirii noastre nu e suficient doar să cunoaştem şi să admirăm acest mister al milostivirii divine, ci e firesc să trecem de la botezul lui Isus la botezul nostru, cu alte cuvinte, trebuie să ştim şi să mărturisim că botezul Domnului a avut loc, numai şi numai pentru noi, pentru purificarea şi spălarea păcatelor noastre. Nu putem, aşadar, să contemplăm botezul lui Isus fără să înţelegem, să preţuim şi să iubim botezul nostru.
Isus nu a avut nevoie de o asemenea baie de curăţire, căci era fără păcat. El a ţinut însă să se apropie de Iordan ca să fie un exemplu pentru fiecare dintre cei pentru care el a venit pe pământ, pentru noi toţi, ca să ne introducă în misterul său prin noua baie mântuitoare, prin taina adevăratei curăţiri a sacramentului Botezului. Cristos s-a lăsat botezat de Ioan pentru ca toţi să ştie şi să înţeleagă că numai prin el, omul cel căzut în păcat, poate să se ridice şi să fie spălat prin adevărata baie dătătoare de viaţă şi de curăţire, adică prin Botez care reprezintă în realitate intrarea oficială a omului în împărăţia cea nouă a celor răscumpăraţi.
Intrând în apa Iordanului, el, fiind însuşi Dumnezeu pe pământ, a sfinţit-o pentru totdeauna ca să fie apa dătătoare de viaţă spre spălarea sufletului prin baia Noului Botez aducător de curăţire.
Apostolul Paul în Scrisoarea către Romani ne arată legătura ce există între botezul sângelui şi al morţii lui Cristos şi botezul nostru, adică curăţirea şi mântuirea noastră: "Nu ştiţi că noi toţi, care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă" (Rom 6,3-11).
Numai prin această legătură esenţială şi fundamentală cu Isus cel mort şi înviat, omul poate să se bucure de spălarea de păcate şi de mântuirea cea veşnică, de dobândirea demnităţii de fiu a lui Dumnezeu, cu drept la mântuirea veşnică.
E o mare bucurie şi binecuvântare, dar şi o invitaţie de onoare ca în această sărbătoare, voită şi stabilită de Biserică, în această duminică a Botezului Domnului, să ne întoarcem, cu sfânt interes la redescoperirea şi trăirea botezului nostru, prin care am intrat şi noi oficial în rândul membrilor Bisericii lui Cristos şi să ne simţim fericiţi, recunoscând-ne printre fii preaiubiţi ai Tatălui.
Dacă ne oprim la botezul lui Isus pentru a-l admira ori sărbători, facem un lucru frumos şi lăudabil, dar aceasta lucrare ar rămâne o lucrare incompletă, fără un adevărat rod.
De aceea, trebuie să trecem de la botezul lui Isus, de la gestul simbolic şi profetic al umilirii şi spălării în apele Iordanului, de la jertfa şi moartea sa răscumpărătoare pe lemnul crucii, la botezul nostru, la moartea noastră pentru păcat, la învierea noastră la o viaţă nouă în Cristos.
Celebrând astăzi marea sărbătoare a Botezului Domnului, momentul începutului misiunii sale răscumpărătoare pentru a elibera şi ridica lumea din păcat şi condamnare, prin cuvântul său, dar mai ales prin jertfa şi moartea sa şi prin glorioasa sa înviere, pentru adevărata noastră înălţare, mă bucur să vă chem atenţia asupra unui lucru, care ar putea părea minor dar care trebuie să aibă o profundă semnificaţie în viaţa noastră: Ştim noi cu adevărat ce însemnează Botezul creştin, ce s-a întâmplat cu fiecare dintre noi când am fost botezaţi, şi mai ales mai ştim în ce zi şi în ce biserică am primit Botezul?
Data sărbătorii Botezului Domnului o ştim, dar ziua când am primit noi Botezul o ştim o cunoaştem?
La audienţa generală de miercuri, 8 ianuarie 2014, făcând o cateheză specială despre Botez, chiar în preajma sărbătorii Botezului Domnului, papa Francisc le amintea tuturor celor prezenţi în Piaţa "Sfântul Petru" această mare realitate a botezului dar şi de marea problemă a uitării şi neglijării acestui fundamental mister de iubire cu care Dumnezeu ne-a onorat şi învrednicit prin Isus în Duhul Sfânt:
"Mulţi dintre noi nu au nici cea mai mică amintire de la celebrarea acestui sacrament, şi este clar, de vreme ce am fost botezaţi la scurt timp după naştere. Dar eu am adresat această întrebare de două, trei ori aici în piaţă: cine dintre voi ştie data Botezului său să ridice mâna?".
A urmat o scurtă pauză (puţini au putut să ridice mâna).
Papa a continuat: "Îmi permit să vă dau un sfat, mai mult decât un sfat, o temă pentru astăzi. Astăzi, ajungând acasă, căutaţi, întrebaţi cu privire la data Botezului vostru şi astfel veţi afla care a fost ziua atât de frumoasă a Botezului. A cunoaşte data Botezului nostru înseamnă a cunoaşte o dată fericită. Riscul de a nu şti această dată este de a pierde amintirea a ceea ce Domnul a făcut în noi, amintirea darului pe care l-am primit. De fapt, în virtutea Botezului, eliberaţi de păcatul strămoşesc, am fost altoiţi în relaţia lui Isus cu Dumnezeu Tatăl".
M-aş bucura dacă acest îndemn al papei Francisc ar fi urmat de cât mai mulţi creştini care vor putea redescoperi o mare comoară şi o adevărată preţuire pentru darul iubirii divine.
Un mic exemplu ar putea să ne ajute să acordăm sacramentului Botezului şi celui botezat adevărata preţuire şi iubire.
Sfântul Leonida, tatăl marelui scriitor bisericesc din primele veacuri, Origene, (cca. 185 - cca. 254) atunci când micuţul copilaş, recent botezat, a fost adus acasă de la baptisteriu, din biserică l-a luat în braţe şi nu înceta să-l sărute pe piept. Când a fost întrebat de ce face acest lucru, le-a explicat tuturor celor prezenţi: în inima lui locuieşte cu adevărat Dumnezeu.
Da, cu adevărat în pieptul şi inima celui botezat îşi are locuinţa Dumnezeu cel Întreit.
Ce frumos exemplu de demnitate creştină şi ce lecţie pentru noi cei de azi care de multe ori uităm cu totul acest adevăr şi acest dar primit de la Isus prin Duhul său Sfânt.
Astăzi suntem invitaţi, încă odată, dragi creştini şi dragi radio ascultători să ne recunoaştem demnitatea noastră, s-o preţuim cu adevărat, ca astfel, să ne facem vrednici şi noi, cei botezaţi în numele său, de a auzi acelaşi glas ceresc: "Tu eşti fiul meu, în tine îmi găsesc toată plăcerea!".
