Articolul reflectă asupra lacrimilor din Jocurile Olimpice din 2004, comparând bucuria și durerea sportivilor cu suferința umană. Autorul subliniază că Dumnezeu plânge pentru războaie, nedreptăți și dezbinări, invitând credincioșii să nu se concentreze doar pe propriile lacrimi, ci să ajute la ștergerea celor ale lui Dumnezeu prin slujire și iubire.
