Anul C
Duminica 1 din Postul Mare

Dt 26,4-10; Ps 90; Rom 10,8-13; Lc 4,1-13

Iubiţi credincioşi,

Începând de miercuri am intrat în Postul Mare sau postul Paştelui. Este numită Miercurea Cenuşii pentru că aceia care şi-au îndreptat paşii spre biserică au primit cenuşa ca semn al pocăinţei. Cenuşa e prezentă atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. Când cineva dorea să se roage în mod deosebit, să ceară un har special de la Dumnezeu sau dorea să-şi schimbe viaţa, să se convertească, să se întoarcă la Dumnezeu, se îmbrăca în sac şi-şi punea cenuşă pe cap.

Vă amintiţi probabil cum Isus la un moment dat deplânge două cetăţi care nu s-au întors la Dumnezeu. El spune: "Vai ţie, Betsaido, vai ţie, Corazine, căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi în Sidon minunile care s-au făcut în tine de mult oamenii aceia s-ar fi îmbrăcat în sac şi în cenuşă". Ei nu s-au întors şi de aceea nu s-au îmbrăcat în sac şi nu şi-au pus cenuşă.

Postul Mare e un timp în care dorim să ne convertim, să ne apropiem de Dumnezeu. Şi în felul acesta ne pregătim pentru măreaţa sărbătoare a Învierii Domnului. Biserica ne sugerează cum să ne pregătim mai bine: prin post, prin rugăciune şi prin pomană.

Dar nu numai atât. Duminică de duminică sunt lecturi importante, pasaje din evanghelie, care ne arată mai mult ce ar trebui să facem în acest timp. Suntem în prima duminică din Postul Mare şi am auzit evanghelia ispitirilor. Ni se sugerează că în acest timp al Postului ar trebui să intrăm în luptă cu ispita, cu noi înşine, în luptă mai intensă cu păcatul. Ar trebui, cu alte cuvinte, să reîncepem lupta sau să o continuăm dacă deja o ducem.

Sfântul Efrem Sirul din vechime ne spune că a avut o vedenie. A văzut la poarta unei cetăţi, răvăşită de desfrâu, un singur diavol, tolănit, care dormea. Mai departe a văzut în jurul unui pustnic, al unui călugăr, cum mişunau o grămadă de diavoli: unii veneau, alţii plecau. Efrem Sirul se frământa cu acest gând: Cum e posibil, o cetate cu atâţia oameni avea repartizat un singur diavol, şi în jurul unui călugăr, o mulţime? Tot gândindu-se, a priceput: în cetate nu mai era nevoie ca oamenii să fie ispitiţi, toţi erau căzuţi, se ispiteau unii pe alţii, erau adormiţi în păcat. Era nevoie însă să fie ispitit călugărul care era în luptă cu păcatul.

Ascultând astăzi cum Isus a fost în luptă cu ispita, unii dintre noi care suntem adormiţi în păcate înţelegem că trebuie să ne trezim şi să începem lupta. Iar alţii care suntem deja în luptă suntem încurajaţi s-o intensificăm mai mult.

Să ne apropiem de această evanghelie. Prin ea înţelegem că ispitele sunt şi astăzi prezente în jurul nostru, că diavolul îşi întinde cursele spre noi pentru a ne prinde. Privim la Isus şi ne întrebăm cum a biruit el. Pentru că în biruinţa lui vedem soluţia pentru luptele noastre. Cum vom învinge noi ispitele? Cum a învins Isus? Dar mai întâi să ne oprim asupra ispitelor cu care diavolul a venit la Isus.

Patruzeci de zile postise, îi era foame şi diavolul se apropie de el. Îi spune: "Dacă tu eşti Fiul lui Dumnezeu, spune pietrei acesteia să se prefacă în pâine". Observaţi cum procedează diavolul. Dacă tu eşti Fiul... dacă... Cu îndoiala s-a apropiat şi de primii oameni: "Oare a spus Dumnezeu să nu mâncaţi din pom?" Aceeaşi este tactica şi astăzi. Oare este păcat?, toată lumea face. Oare trebuie să mergem în fiecare duminică la biserică, dacă avem nevoie de odihnă? Oare mai trebuie să mă rog dacă sunt obosit? Ispita zbaterii pentru a avea ne face să uităm de suflet de lucrurile importante.

A doua ispită. Diavolul îi arată lui Isus toate şi-i spune: "Dacă mi te vei închina, le vei avea tu. Îţi voi da toată puterea şi slava acestei împărăţii". Ispita puterii. Este suficient să ne gândim la casele noastre când începem să-l dominăm pe celălalt. Când dorim să-i dominăm pe cei din jurul nostru, să fim măcar un pic mai sus.

Diavolul se apropie a treia oară de Isus. Îl duce pe streaşina templului şi-i spune să se arunce de acolo pentru că nu-i nici o problemă, Dumnezeu va face o minune, îi va trimite pe îngerii săi. Ispita folosirii lui Dumnezeu, a faimei, a succesului. Dumnezeu e folosit numai în anumite momente. Ispita aceasta este şi astăzi, când în momentele de necaz venim înaintea lui Dumnezeu şi-i spunem: "Doamne dacă mă scapi, îmi voi schimba viaţa", dar viaţa nu ne-o mai schimbăm. Sau vin examenele şi-i spunem: "Doamne, dacă trec examenul acesta, voi începe să vin la biserică". Dumnezeu devine un fel de pompier. Când ne ia foc casa, alergăm la el.

Într-o cateheză, mai multe familii tinere au fost provocate să se gândească la ispitele prezente mai pregnant în viaţa lor. Care sunt cursele pe care astăzi le întinde diavolul?

Un bărbat a răspuns: "Eu trebuie să mă lupt cu mânia, cu nerăbdarea. Simt că nu mai am răbdare, o pierd repede. Mă întorc acasă de la muncă nervos şi tot ce am adunat într-o zi revărs pe cei din casă, pe copii, pe soţie. Îmi dau seama că trebuie să lupt cu lucrul acesta, să scap, să fiu mai răbdător, mai calm. Cu aceasta am eu să mă lupt".

O soţie a spus: "Eu trebuie să mă lupt cu televizorul. Constat că îmi îngheaţă mâna pe telecomandă şi mi se lipesc ochii de sticlă. Stau şi pierd ore în şir în faţa televizorului, cu ochii lipiţi de el. De multe ori emisiunile pe care le văd nu mă înalţă, mă coboară. Asta-i lupta mea. A devenit televizorul ca un drog şi trebuie să scap".

O altă soţie a spus: "Eu cred că trebuie să lupt cu vorbirea de rău. Sunt înclinată să văd tot ce-i rău în alţii, tot ce-i negativ. Şi aceasta nu e bine. Trebuie să scap".

"Eu văd că în ultimul timp am inversat valorile, a răspuns un bărbat. Lucrurile care sunt importante pentru suflet le-am pus pe planul doi. Nu mai am timp pentru Liturghie, pentru rugăciune. Şi am în schimb timp pentru o mulţime de lucruri. Trebuie să fac ceva, să dau mai multă importanţă vieţii spirituale".

Noi, cei prezenţi în biserică sau în faţa aparatelor de radio, cu ce ispite ne confruntăm? Poate că sunt aceleaşi sau altele. Le citim în lumina evangheliei. Suntem ispitiţi zi de zi. Unii trebuie să se lupte cu ispita de a înjura sau de a vorbi murdar. Alţii, cu duhul de ceartă sau trebuie să depună efort să-şi păstreze mintea lor limpede, gândul şi privirea curate... Ispita de a minţi, de a înşela, de a fura, de a bea. Este important să identificăm ispitele. Isus ştia exact cu cine se luptă şi care sunt ispitele.

De fiecare dată Isus iese biruitor din luptă. Îl învinge pe Satana. Cum o face? La începutul evangheliei ni se spune că el era plin de Duhul Sfânt. Adică era conectat la puterea de sus. Era în legătură cu Tatăl, cu Duhul şi de aceea a avut putere atunci când a fost ispitit.

Apoi aţi observat că de fiecare dată Isus îi răspunde diavolului cu un text: "Scris este..." Unde era scris? În Scriptură. Mintea lui Isus era plină de cuvinte din Sfânta Scriptură.

Cum vom avea noi biruinţă? Vom învinge dacă ne vom menţine conectaţi la puterea lui Dumnezeu, dacă vom sta în legătură cu acela care a avut puterea să învingă. Din biruinţa lui ne dă şi nouă. Ne împărtăşeşte din puterea lui. Vom avea succes în lupta cu ispitele dacă mintea şi inima noastră vor fi pline de cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vom medita mai mult la ceea ce auzim în biserică, dacă în casele noastre vom deschide evanghelia pentru a citi cu ochii noştri şi ne vom gândi la ceea ce citim, dacă vom deschide o carte sau o revistă creştină, dacă vom lăsa ca acel cuvânt să pătrundă în minte şi apoi să coboare în inimă... se cheamă că ne umplem fiinţa de cuvinte care zidesc. În momentele de ispită ne vom aminti de ele, ne vom aminti care este voinţa lui Dumnezeu şi vom învinge. Cu ce este umplută mintea noastră? Dacă mintea este plină cu alte lucruri, cu nimicurile lumii acesteia, să nu ne mirăm că nu putem rezista în faţa ispitei. Nu avem cum.

Dragi radioascultători, iubiţi credincioşi,

Evanghelia ne propune în acest timp al Postului Mare să începem lupta sau să o continuăm. Ne propune să ne gândim la noi şi să identificăm ispitele, să vedem cum am putea să luptăm mai mult. Ne invită la luptă şi ne spune că putem să biruim dacă ne însoţim cu Dumnezeu şi ne umplem fiinţa de cuvintele Scripturii.

Sfântul Leon cel Mare spunea cu privire la evanghelia din duminica aceasta: "Domnul a fost ispitit pentru a ne arăta că şi noi suntem ispitiţi, el s-a luptat pentru ca noi, urmându-l pe el, să luptăm, el a învins, pentru ca noi la rândul nostru să învingem".

Dă-ne, Doamne, harul - se roagă Biserica în aceste zile - să începem printr-un post sfânt lupta vieţii creştine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu întăriţi prin fapte de pocăinţă. Amin.

17 februarie 2013

Pr. Cornel Cadar

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
403 accesări.

Alte predici pentru Duminica 1-a din Postul Mare:

Anul C
25 februarie 2007 - Pr. Petru Chelaru
21 februarie 2010 - Pr. Anton Săboanu
14 februarie 2016 - Pr. Viorel Ababei
10 martie 2019 - Ep. Aurel Percă

[ Index predici şi predicatori ]