Anul A
Duminica a 4-a din Postul Mare

1Sam 16,1b.6-7.10-13a; Ps 22; Ef 5,8-14; In 9,1-41; (In 9,1.6-9.13-17.34-38)

"Eu sunt lumina lumii, cine crede în mine va avea lumina vieţii"

Sfinţiile voastre, părinţi concelebranţi,

Dragi credincioşi, iubiţi radioascultători,

E ziua Domnului. Ne aflăm cu bucurie la mijlocul Postului Mare şi celebrăm cea de a patra duminică, ce poartă şi denumirea tradiţională de Duminica Laetare - "Bucură-te!", după cuvintele de la începutul Sfintei Liturghii din această zi sfântă. Este duminica luminii şi a cuvântului, duminica Sfintei Scripturi, izvorul bucuriei adevărate.

Duminica trecută am fost invitaţi să medităm la tema şi importanţa apei dătătoare de viaţă cu sensul şi simbolistica ei curăţitoare şi purificatoare. Astăzi suntem invitaţi să vedem un alt semn baptismal, un alt dar pentru paşii noştri: lumina, care transpare din analiza textelor sfinte. Lumina ne aminteşte mereu un lucru pozitiv, adică faptul că am dori ca ea să fie mai puternică, mai strălucitoare, ca un adevărat ghid luminos pentru paşii noştri pe acest pământ.

În evanghelia de astăzi, sfântul Ioan ne prezintă Lumina, ni-l prezintă pe Cristos. Ne prezintă diferite personaje şi figuri, fiecare cu rolul şi importanţa sa: Isus, Mântuitorul; orbul; farizeii; părinţii celui fără lumina ochilor; o mare mulţime adunată în jurul lui Isus, cuprinşi de o mare curiozitate. Ce se va întâmpla cu acel om? Ce va face Isus şi cum va interveni? Cum este privit de către cei pe care îi întâlneşte, inclusiv noi, cei care retrăim astăzi acest episod evanghelic? Toţi se întâlnesc cu Isus, dar nu pentru toţi este motiv de bucurie sau ocazie de schimbare, ci doar pentru orbul simplu, care a simţit lumina ochilor trupului, dar şi a sufletului. În această atmosferă, ne întâlnim din nou cu Cristos, lumina şi bucuria noastră. El, Isus Cristos, Cuvântul veşnic, făcut trup, este bucuria şi lumina adevărată de care omul are nevoie. Tocmai acest mister ne umple astăzi inima de bucurie şi de lumină, care rezultă din întâlnirea nemijlocită cu izvorul luminii şi al bucuriei, Cuvântul veşnic. Iar cuvântul nu este altcineva decât însuşi Dumnezeu care a coborât între noi, care ne vorbeşte şi ne împărtăşeşte bucuria adevărată. Avem cu adevărat un motiv să ne bucurăm, pentru că numai el, doar el, îmbucură sufletul nostru cu lumina sa prezentă în cuvântul său şi în lucrările sale.

La dorinţa Sfântului Părinte, papa Francisc, care spunea: "Este dorinţa mea vie ca acest cuvânt al lui Dumnezeu să fie tot mai mult celebrat, cunoscut şi răspândit", am considerat că în această duminică este cel mai potrivit moment să celebrăm în toate parohiile, în toate structurile pastorale şi spirituale ale diecezei Duminica Bibliei, Duminica Cuvântului lui Dumnezeu, în care să descoperim din plin lumina care luminează paşii noştri, motiv de adevărată şi profundă bucurie. Cu adevărat, cuvântul proclamat în cadrul Sfintelor Liturghii sau al celebrării celorlalte sacramente este motiv de mare bucurie, care face ca în suflet şi în viaţă să avem mai multă lumină şi bucurie. Este o fericită ocazie să ne umplem de lumină şi să găsim un sprijin puternic pentru cărările vieţii.

În această duminică, aleasă de noi drept Duminica Bibliei, a Cuvântului lui Dumnezeu, chiar de la începutul acestei Sfintei Liturghii am fost invitaţi la bucurie de către profetul Isaia: "Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi. Tresăltaţi de bucurie cu el toţi cei care aţi jelit, căci veţi suge şi vă veţi sătura la sânul mângâierilor sale. Veţi vorbi şi vă veţi desfăta din belşugul gloriei sale".

Care este şi care trebuie să fie motivul profund al acestei bucurii? Răspunsul îl găsim în Biblie, în cuvântul său divin, în evanghelie. Este însuşi Dumnezeu care ne vorbeşte, este chiar Fiul său, Cuvântul veşnic, făcut om, care a devenit pentru noi lumina adevărată, cel care umple inima şi sufletul nostru cu strălucirea feţei sale. Ne ajută să înţelegem acest adevăr însuşi Sfântul Părinte, papa Francisc, care nu de mult scria: "Bucuria evangheliei umple inima şi viaţa întreagă a acelora care se întâlnesc cu Isus, a acelora care se lasă mântuiţi şi luminaţi de el şi care îi eliberează de păcat, de tristeţe, de golul sufletesc şi de izolare. Cu Isus Cristos se naşte şi mereu se renaşte bucuria".

O probă sigură întâlnim în evanghelia de astăzi, în care Isus îl vindecă pe sărmanul orb, care suferea încă de la naştere de lipsa luminii. Acum vede, se bucură, dă mărturie. Trebuie evidenţiat faptul cum acest om sărman, dar sincer, încet-încet, şi moment după moment, se apropie de Isus, îl întâlneşte, văzându-l mai întâi ca om între ceilalţi oameni, apoi îl consideră un adevărat profet şi, în cele din urmă, ochii lui se deschid şi el îl proclamă drept Domnul în care are încredere şi pe care îl recunoaşte ca venind de la Dumnezeu. Este de admirat credinţa lui în contrast vizibil cu cea a farizeilor, care nu vor nici să accepte minunea vindecării, nici să-l primească pe Isus ca Mesia. În lumina acestui fapt şi al exemplului pe care ni-l dă orbul vindecat şi luminat, ne putem, aşadar, întreba: Care este atitudinea noastră faţă de Isus? Trebuie să nu uităm că şi noi, în urma păcatului strămoşesc, ne-am născut orbi sufleteşte, dar prin botezul nostru am fost vindecaţi, iertaţi şi luminaţi de cuvântul şi harul lui Cristos, pentru a deveni conştienţi că suntem fii ai aceluiaşi Părinte Veşnic, care ne-a transmis cuvântul său şi care s-a făcut trup şi locuieşte între noi.

Fraţilor preaiubiţi,

Dragi radioascultători,

Dacă vrem să ne bucurăm de acest dar supranatural, darul luminii, trebuie să ne apropiem de ea, la fel cum pentru a ne încălzi sufleteşte trebuie să ne apropiem de focul dragostei. Cerinţa cea mai simplă şi adevărată de a găsi şi de a ne bucura de acest dar, precum şi de a găsi sursa de lumină, este o credinţă vie şi întâlnirea cuvântului lui Dumnezeu, lumina lumii.

Întreaga viaţă a lui Isus a fost o lumină, după cum ne asigură el însuşi, zicând: "Cât timp sunt în lume, eu sunt lumina lumii". A fost lumină pentru cei orbi pe care i-a vindecat de orbirea fizică, deschizându-le în acelaşi timp şi ochii sufletului, să vadă în Isus Cristos pe Fiul lui Dumnezeu, după mărturia orbului vindecat astăzi: "De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic". Este lumină prin învăţătura sa, după cum ne încredinţează sfântul Ioan Evanghelistul. Isus este o solie despre lumina lui Dumnezeu, pe care apostolii au dus-o până la marginile pământului. Tezaurul primit ca moştenire de la cel care a venit în lume îl descoperim în cea mai scumpă dovadă de dragoste, în Sfânta Scriptură, moştenită şi transmisă prin Sfânta Tradiţie, ca un compendiu al întregii opere de mântuire realizată de el în favoarea omenirii.

Ne bucurăm să facem cunoscută hotărârea noastră de a împlini dorinţa Sfântului Părinte, papa Francisc, chiar în această duminică, numită Duminica Laetare sau Duminica Luminii, ca tocmai acum Biserica noastră să celebreze Duminica Bibliei, Duminica Cuvântului Veşnic, adus din ceruri de însuşi Isus, Fiul său, coborât pe pământ.

Biblia este scrisoarea de iubire a lui Dumnezeu, transmisă nouă prin profeţi, iar în timpurile de pe urmă, prin Fiul său, ca să ne umple inima şi viaţa de adevărata lumină, atât de necesară pentru viaţa noastră şi pentru ochii sufletului nostru. După cum lumina soarelui este absolut necesară şi vitală pentru viaţa întregului univers şi a tuturor oamenilor, tot aşa, mult mai mult este necesară pentru noi lumina veşnică a cuvântului său. Fără soare, totul rămâne moarte, în întuneric şi suferinţă. Fără cuvântul Domnului, ochii sufletului nostru rămân în întuneric şi în moarte. Dacă vrem să ne bucurăm de această lumină, trebuie să o facem prin întâlnirea noastră personală cu Isus, Cuvântul Veşnic, venit pe pământ. În cartea cărţilor, care se bucură astăzi de cea mai largă răspândire din toate limbile, în toate limbile şi în mijlocul tuturor popoarelor, avem de fapt cuvintele mântuirii, îl avem pe Cristos, cel care ni se dăruieşte şi ne asigură că ne vom bucura de darul luminii adevărate după cuvântul psalmistului: "Cuvântul tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele".

În acest sens, dacă dorim să avem această lumină în viaţa noastră, atunci este nevoie de a ne îndrepta mereu către cuvântul Domnului şi a-l îmbrăţişa cu credinţă vie şi vom fi luminaţi.

Dragi ascultători ai cuvântului divin pe undele radioului,

Dragi fraţi şi surori,

Biblia, pe care o prezentăm în faţa cititorilor în limba română, ne spun cei care au tradus-o, profesorii de la seminarul nostru, profesorul Alois Bulai şi părintele Eduard Patraşcu, sperăm să devină o făclie care luminează paşii noştri şi care se transformă în apă vie ce ţâşneşte spre viaţa veşnică, dar şi sabia care judecă şi provoacă. Această făclie şi acest cuvânt e cu adevărat scrisoarea de iubire a Domnului pentru noi, precum şi lumina şi bucuria vieţii noastre. Astăzi vom primi această lumină, acest cuvânt al lui Dumnezeu. Astăzi celebrăm Duminica Bibliei, astăzi o vom primi din nou, într-o formă nouă, aici, în catedrala noastră, la orele 11.

Mă bucur să închei aceste cuvinte ale mele cu o altă chemare, pe care ne-o face apostolul neamurilor în Scrisoarea către Coloseni: "Cuvântul lui Cristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră". Aşa să fie. Amin.

26 martie 2017

Ep. Petru Gherghel

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
456 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 4-a din Postul Mare:

Anul A
2 martie 2008 - Pr. Iosif Dorcu
3 aprilie 2011 - Pr. Eduard Patraşcu
30 martie 2014 - Pr. Iulian Faraoanu

[ Index predici şi predicatori ]