Anul A
Întâmpinarea Domnului

Mal 3,1-4; Ps 23; Evr 2,14-18; Lc 2,22-40 (2,22-32)

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

"Ochii mei au văzut mântuirea ta, Doamne, lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel"

Astăzi, 2 februarie, celebrăm cu bucurie Întâmpinarea Domnului, sărbătoare atât de preţuită în Orient, dar şi în Occident, sărbătoare care are pentru toţi creştinii un impact deosebit şi un mesaj profund legat de cel pe care l-am sărbătorit la Crăciun, Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ, Lumina lumii.

Odată cu noua reformă liturgică cerută de Conciliul Vatican II, în calendarul catolic s-a stabilit o orientare nouă cu privire misterele celebrate în această zi. Odinioară atenţia creştinilor era îndreptată mai mult spre Maria care vine la templu pentru purificarea cerută de Lege, dar şi pentru a-l răscumpăra pe prunc, primul născut de parte bărbătească cum prescria legea veche; acum privirea este îndreptată mai ales spre Isus care este prezentat şi întâmpinat în templu ca cel aşteptat de veacuri. Textele sfinte de la această Liturghie ne cheamă să privim într-un chip deosebit spre Prunc spre însuşi Isus prezentat înaintea Părintelui ceresc în templu unde este întâmpinat de bătrânul Simeon şi profetesa Ana şi proclamat ca lumina lumii şi ca pe cel aşteptat de veacuri, ei simbolizându-i pe toţi cei care aşteptau venirea celui promis, sărbătoarea căpătând astfel o nouă denumire: "Întâmpinarea Domnului".

Această nouă subliniere nu elimină nici de cum misterul Maicii Domnului care vine cu pruncul la templu şi-l oferă Tatălui. Sfântul Părinte Paul al VI-lea în enciclica Marialis cultus, despre cultul Maicii Domnului (nr. 7), face următoarea precizare: "Sărbătoarea din 2 februarie, căreia i-a fost înapoiată denumirea «Întâmpinarea Domnului», trebuie să păstreze în ea misterul întreg, adică al Mamei şi al Fiului pentru a ne bucura de întreaga sa bogăţie. Este o celebrare şi comemorare comună a Fiului şi a Mamei, adică celebrarea misterului mântuirii înfăptuit de Cristos, de care Fecioara a fost intim legată şi unită ca mamă a slujitorului suferind al lui Iahve şi imagine a noului popor al lui Dumnezeu, încercat continuu de suferinţă şi de persecuţie în credinţa şi în speranţa sa (cf. Lc 2,31-35)".

Este semnificativ faptul că bătrânul Simeon, în evanghelia proclamată, astăzi îi aminteşte Mariei, mama lui, că prin inima ei va trece sabia durerii, o precizare profetică cu referinţă la viitoarele suferinţe ale Pruncului, văzute ca un ecou al inimii de mamă, adică mama şi fiul mereu împreună în jertfa mântuitoare pentru viaţa lumii.

În Isus, prezentat la templu, se împlinesc profeţiile Vechiului Testament, exprimate astăzi prin profetul Malahia, care anunţă că va veni îndată în templul său Domnul pe care toţi îl caută, vestitorul legământului, stăpânul universului. Vine cel care a ţinut să se asemene "în toate cu fraţii săi, pentru ca, în relaţiile lor cu Dumnezeu, el să fie mare preot, îndurător şi fidel, capabil să ispăşească păcatele poporului. Tocmai pentru că el însuşi a fost pus la încercare şi a suferit până la sfârşit, poate să vină în ajutorul acelora care se află în încercare" (Evr 2,17-18), ne asigură autorul scrisorii către evrei.

Astăzi, bătrânul Simeon, împreună cu profetesa Ana, întâmpinându-l, din îndemnul Duhului, pe Copilul adus înaintea Domnului de mama Maria şi de Tatăl purtător de grijă, Iosif cel drept, dau mărturie că cel aşteptat a intrat în templu, cel care este lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului său Israel. "Ochii mei au văzut mântuirea ta, lumină spre luminarea neamurilor şi slava poporului tău, Israel", va declara el cu ochii plini de lacrimi de bucurie. La glasul bătrânului Simeon se adaugă vocea profetesei Ana, care fiind şi ea în ceasul acela la templu, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc celor ce aşteptau mântuirea în Ierusalim (cf. Lc 2,30-38).

Evanghelia relatează acest eveniment nu numai ca pe un detaliu biografic, ci scoate în evidenţă calea pe care trebuie s-o urmeze Isus pentru a-şi împlini misiunea sa de Mântuitor, purtând tuturor lumina adevărată adusă din ceruri de sus.

În faţa acestor lucruri pe care bătrânul Simeon şi profetesa Ana le declarau despre Prunc, "tatăl şi mama lui Isus se mirau de ceea ce se spunea despre el", notează cu grijă evanghelistul Luca. Istoria aceasta şi acest adevăr a umplut de bucurie inimile tuturor celor care au aşteptat şi aşteaptă necontenit împlinirea făgăduinţelor pentru întregul neam omenesc. Veacuri de-a rândul, creştinii au celebrat cu mare bucurie şi entuziasm venirea acestei adevărate lumini cereşti întâmpinându-l pe Prunc asemenea bătrânului Simeon şi a cuvioasei Ana, întâmpinându-l cu mare speranţă ca să reverse peste toţi bucuria mântuirii şi a luminii.

Este deosebit de mişcătoare declaraţia pe care o face recent un episcop din Italia, Gaetano Bonicelli, care, referindu-se la această sărbătoare, la prezentarea lui Isus la templu, vorbeşte despre practica milenară moştenită de la părinţii Bisericii de a ieşi în întâmpinarea lui Isus cu candelele aprinse, cu lumânări, care îl simbolizează pe el şi evanghelia sa.

"Profetul Simeon, subliniază episcopul Bonicelli, luându-l în braţe pe pruncul Isus, simte că a sosit în lume lumina, pe care o exaltă şi o proclamă evanghelistul Ioan. La acest fapt se referea fericitul papă Ioan al XXIII-lea în mesajul său radiofonic de la 11 septembrie 1962, după numai o lună de la deschiderea Conciliului Vatican II: Un singur gând, un cântec se impune puternic, armonios şi penetrant despre Biserică: Lumen Christi, Ecclesia Christi, Lumen gentium - lumina lui Cristos, Biserica lui Cristos, lumina neamurilor. El, Isus, coborât pe pământ răspândeşte în lume această revărsare de lumină pentru a îndepărta întunericul păcatului dintre oameni şi popoare.

Pentru a ilustra această bucurie a luminii şi a lumânărilor de la Întâmpinarea Domnului vreau să vă prezint o declaraţie care vine încă din anul 637 din partea unui sfânt, episcopul Sofronie din Ierusalim. Iată cuvintele sale ce au străbătut şi străbat veacurile şi au ajuns până la noi şi care spune: "Să alergăm cu toţii în întâmpinarea Domnului, noi, cei care cinstim şi venerăm cu atâta fervoare misterul său; să mergem împreună spre el, cu însufleţire. Nimeni să nu lipsească de la această întâlnire, nimeni să nu-şi uite lumânarea. Ba chiar să sporim strălucirea lumânărilor pentru a arăta strălucirea dumnezeiască a celui care se apropie, căci el dă strălucire universului şi îl inundă cu o lumină veşnică, îndepărtând bezna; dar, mai ales, pentru a arăta strălucirea sufletelor noastre, cu care trebuie să mergem în întâmpinarea lui Cristos. De fapt, aşa cum Mama lui Dumnezeu, Fecioara Preacurată, a purtat în braţele sale lumina adevărată şi a dus-o acelora care zăceau în întuneric, tot aşa, şi noi, luminaţi de razele sale şi purtând în mâinile noastre o lumină vizibilă pentru toţi, să ne grăbim să ieşim în întâmpinarea aceluia care este cu adevărat lumina. Nimeni dintre noi să nu stea departe de această lumină, ca un străin; nimeni dintre noi, care a fost umplut de această lumină, să nu rămână în noapte. Dimpotrivă, să înaintăm cu toţii plini de strălucire; toţi, împreună, luminaţi, să ieşim în întâmpinarea lui şi, împreună cu bătrânul Simeon, să primim acea lumină strălucitoare şi veşnică; să tresăltăm de bucurie cu el şi să înălţăm un imn de mulţumire lui Dumnezeu, Părintele luminii, care ne-a trimis lumina adevărată, îndepărtând întunericul, şi ne-a făcut strălucitori. Acum, că prezenţa lui Dumnezeu s-a arătat şi noi am primit-o în braţele minţii noastre, suntem numiţi noul Israel şi celebrăm venirea sa printr-o sărbătoare anuală, ca să n-o uităm niciodată" (Din Discursurile sfântului Sofronie, episcop, Disc. 3, despre Hypapante, 6.7: PG 87, 3, 3291-3293).

Dragi fraţi şi surori în Cristos, dragi radioascultători,

În aceeaşi zi a luminii şi a întâmpinării Domnului nu putem să nu ne amintim de un alt eveniment pe care îl trăieşte cu mare bucurie Biserica: Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, zi declarată şi recomandată cu deosebită preţuire de Sfântul Părinte papa fericitul Ioan Paul al II-lea, de pioasă şi sfântă amintire.

Trebuie notat că, într-un chip deosebit, persoanele consacrate sunt cele care se îndreaptă mereu spre templu, pentru a se consacra şi mai mult Domnului. Nu e o lucrare obişnuită. Ele au ales să iasă mereu în întâmpinarea Domnului, să-l ia în braţe pe Isus, lumina popoarelor, să proclame acest măreţ adevăr şi să vorbească tuturor oamenilor ca profetul Simeon şi profetesa Ana despre faptele minunate întâlnite la templu, despre bucuria de a experimenta întâlnirea cu Isus, mirele şi prietenul lor, să poarte nu numai în mâini, ci mai ales în inimi Lumina care a venit în lume şi care a aprins universul cu o flacără de iubire şi care va purifica gândurile, cuvintele şi faptele noastre, de unde să fie îndepărtat întunericul păcatului, nedreptăţilor şi morţii.

Avem nevoie de lumină, avem nevoie de curaj, avem nevoie de siguranţă. Avem nevoie de Isus, Lumina lumii şi de lampa care ne oferă această lumină, de cea care a fost şi este împărţitoarea adevăratei lumini, Maria! Să ne deschidem inimile şi sufletele noastre pentru a ne împărtăşi astăzi de această lumină care are menirea să lumineze paşii noştri pe cărările întunecate şi întortocheate ale acestei lumi.

Doamne revarsă şi peste noi bucuria luminii tale şi fă ca şi noi să o purtăm la toţi oamenii şi la toate popoarele.

2 februarie 2014

Ep. Petru Gherghel

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
461 accesări.

Alte predici pentru Întâmpinarea Domnului:

Anul A

[ Index predici şi predicatori ]