Transmiterea credinței
I. CINE SUNTEM?
Chiar de la începutul existenței sale, Biserica este conștientă că a primit de la Cristos mandatul de a transmite mai departe credința pe care a primit-o. Prin diferite căi și mijloace, prin "vestire, mărturisire, învățare, sacramente, iubirea aproapelui, formarea ucenicilor" (1) ea a dat mărturie pentru evanghelie prin tot ceea ce spune, prin tot ceea ce face și prin tot ceea ce este. În acest sens, evanghelizarea trebuie înțeleasă ca un proces prin care Biserica, însuflețită de Duhul Sfânt, vestește și răspândește evanghelia în lumea întreagă.
Termenul evanghelizare se referă la o realitate bogată, complexă și dinamică pe care, oricât ne-am strădui, nu am putea să o cuprindem în mod satisfăcător într-o definiție. În sinteză, putem afirma că misiunea Bisericii de transmitere a credinței comportă aspecte foarte diferite și se realizează la trei nivele: mai întâi unul global: creșterea geografică a creștinismului de-a lungul veacurilor; apoi unul personal: drumul pe care îl parcurg cei care primesc credința și Botezul; și, în sfârșit, unul cultural: impregnarea culturilor, a mentalităților, a modurilor de viață cu valorile creștine.
Mult timp, evanghelizarea a fost rezervată "specialiștilor": apostolii și apoi misionarii. Poporul creștin se asocia cu rugăciunea și cu ajutorul financiar la aceste eforturi care deseori erau marcate de eroism. În ultimul timp, într-o societate care se află în schimbare, în care credința nu mai este ceva ce merge de la sine, în care cultura și morala creștină sunt peste tot puse în discuție, s-a conștientizat tot mai mult faptul că evanghelizarea revine tuturor celor botezați.
Note
1. Directoriul General pentru Cateheză (DGC), 46.
