I. CINE SUNTEM?
Noul popor al lui Dumnezeu
Biserica lui Cristos care este în Moldova
Primele începuturi ale pătrunderii religiei creștine în părțile răsăritene ale Daciei se leagă de cucerirea acestor teritorii de către Imperiul Roman, la începutul secolului al II-lea, și formarea noului stat daco-roman. În felul acesta creștinismul s-a extins pe o bună parte a teritoriului dac. După retragerea la sud de Dunăre a împăratului Aureliu în 271, populația daco-romană a continuat relațiile cu Roma, sub toate aspectele. Dezvoltarea vieții spirituale pe aceste meleaguri a dus la înființarea Diecezei de Tomis; martirii de pe aceste meleaguri sunt cinstiți printr-o sărbătoare specială la 3 octombrie. Secolele al IV-lea și al V-lea sunt marcate de o intensă activitate misionară, reprezentantul cel mai de seamă fiind sfântul Niceta Remesianul.
Până în secolul al IX-lea Biserica de pe teritoriul actual al României a fost sub jurisdicția Romei, aparținând de Episcopia de Ilyricum, Arhiepiscopia de Tesalonic, apoi de Episcopia Prima Iustiniana și, după desființarea acesteia, din nou de cea precedentă. După slavonizarea din secolele VIII-IX creștinii din Moldova au fost constrânși de împrejurări să se supună Patriarhiei Bulgare de la Ohrida (Macedonia). Misionarii latini au fost nevoiți să se întoarcă în Italia, iar ritul greco-slav și-a întărit pozițiile în detrimentul celui latin. După schisma din 1054 creștinii din Moldova au păstrat ritul și limba slavonă, totodată fiind supuși direct patriarhiei bulgare menționate mai sus.
