Biserica lui Cristos care este în Moldova
I. CINE SUNTEM?
Noul popor al lui Dumnezeu
Biserica este un mister, ba chiar mai mult, conform limbajului paulin, este misterul prin excelență. De fapt, Biserica este actualizarea acelui plan liber și tainic prin care Dumnezeu a hotărât să-i ridice pe oameni la împărtășirea vieții divine (...) Pe toți cei aleși, Tatăl "i-a cunoscut" din veșnicie "în preștiința sa și i-a predestinat să fie asemenea chipului Fiului său, pentru ca el să fie întâiul născut între mulți frați" (Rom 8,29). Iar pe cei care cred în Cristos a hotărât să-i adune în sfânta Biserică; ea, prefigurată încă de la începutul lumii, pregătită în chip minunat în istoria poporului lui Israel și în vechiul Legământ și instituită în "timpurile din urmă", a fost manifestată prin revărsarea Duhului Sfânt și va fi împlinită în glorie la sfârșitul veacurilor (LG 2).
Biserica nu se poate înțelege pe sine în alt fel decât așa cum a înțeles-o cel care a voit-o și a plănuit-o, adică Tatăl ceresc, care, după cum spune Conciliul, a voit-o și a stabilit-o ca forma cea mai înaltă a iubirii sale tainice și misterioase, infinite și nemărginite, față de oameni. De aceea, Biserica se vede și se înțelege pe sine în orizontul și în lumina planului minunat pe care Sfânta Treime l-a conceput, pentru ca omenirea să participe la viață sa dumnezeiască și fericită. Acesta este motivul pentru care Conciliul al II-lea din Vatican a dat primului capitol din constituția dogmatică Lumen gentium titlul de "misterul Bisericii".
Acest titlu a fost ales în mod intenționat pentru a sugera ideea că Biserica este, în realitatea ei profundă, ceva mult mai mult decât apare în mod empiric, vizibil, istoric; apoi că organismul ei social, structurat în mod ierarhic, reprezintă doar aspectul ei uman, exterior, vizibil; în același timp, ea are și un alt aspect, mult mai important: aspectul interior, spiritual, supranatural, dumnezeiesc. Ambele aspecte luate împreună, în unitatea lor profundă, fac din Biserică marele sacrament, "sacrament, adică semn și instrument al unirii intime cu Dumnezeu și al unității întregului neam omenesc" (LG 1).
Conceptul de mister se aplică foarte bine Bisericii, fie că este considerată ca arca în care se păstrează și prin care se dezvăluie lumii misterele ascunse ale lui Dumnezeu, fie că este văzută ca realitatea tainică în care s-au împlinit aceste planuri misterioase. Într-adevăr, ea este misterul prezenței lui Dumnezeu în sărăcia semnului sensibil; al planului său de mântuire, actualizat prin colaborarea oamenilor care, la rândul lor, au nevoie de mântuire; al harului lui Cristos, revărsat asupra omenirii pentru a o transforma și unifica; este mister întrucât, în mod analog lui Cristos, în Biserică veșnicia este și timp, invizibilul vizibil, divinul uman, transcendentul imanent.
