Biserica lui Cristos care este în Moldova
I. CINE SUNTEM?
Noul popor al lui Dumnezeu
Existența Bisericii merge dincolo de granițele istoriei și își întinde rădăcinile în veșnicie, pentru că primul ideator și realizator al Bisericii este Sfânta Treime. Ea corespunde acelui minunat plan de mântuire pe care Dumnezeu l-a conceput pentru omenirea întreagă, chiar înainte ca Biserica să-și înceapă pelerinajul pământesc.
În toate documentele în care Conciliul al II-lea din Vatican vorbește despre originea Bisericii, aceasta este descrisă ca având o origine trinitară. Expunerea cea mai elaborată se află în Ad gentes:
Dumnezeu, pentru a stabili pacea, care este comuniune cu el, și pentru a realiza unirea frățească între oameni, care sunt păcătoși, a hotărât să intre în istoria oamenilor într-un mod nou și definitiv, trimițând pe Fiul său într-un trup ca al nostru, ca, prin el, să-i smulgă pe oameni de sub puterea întunericului și a Satanei și, în el, să împace lumea cu sine (...) Pentru a atinge acest scop, Cristos a trimis de la Tatăl pe Duhul Sfânt, ca să îndeplinească din lăuntru lucrarea mântuitoare și să dea forță Bisericii să se răspândească. Fără nici o îndoială, Duhul Sfânt lucra deja în lume și înainte ca Cristos să fie preamărit. Totuși, în ziua Rusaliilor, a coborât asupra ucenicilor pentru a rămâne cu ei în veac. Biserica a fost arătată public în fața mulțimii, a început, prin propovăduire, răspândirea Evangheliei între neamuri (AG 3-4).
În acest text din Ad gentes, vorbind despre geneza Bisericii, Conciliul prezintă trei momente care, prin apropiere, sunt raportate respectiv la Tatăl, la Fiul și la Duhul Sfânt: voința salvifică a Tatălui, misiunea răscumpărătoare a Fiului și misiunea sfințitoare a Duhului Sfânt. Acest lucru însă, nu trebuie să pună în umbră adevărul fundamental, și anume că Biserica este rodul acțiunii comune și constante a celor trei Persoane divine. De la început și până la sfârșit, Biserica este în întregime opera Sfintei Treimi. Aceasta alege și zidește Biserica drept templu de adorație și de iubire. Prin voința Tatălui, prin jertfa Fiului și prin darul Duhului Sfânt, Sfânta Treime stabilește cu omenirea o unire interpersonală, o întâlnire dialogală, care conduce la acea nouă realitate care este Biserica, și care devine astfel communio sanctorum în care se răspândește iubirea, bucuria și libertatea lui Dumnezeu-Treime.
