Într-un colt al lumii persista odata o întunecime densa si încapatânata, cum nu se mai auzise vreodata. Deodata aparu o luminita care statea pur si simplu si lumina. Un trecator spuse: "Tu, luminito, ai face mai bine daca ai sta în alta parte si nu în acest colt ascuns". "De ce? îl întreba luminita. Eu luminez pentru ca sunt lumina, si pentru ca luminez, ma numesc lumina. Nu luminez pentru a ma face vizibila, ci luminez pentru ca îmi face placere si bucurie sa fiu lumina". Dar cruda întunecime, scrâsnind din dinti, ataca cu furie mica luminita. Si cu toate acestea, marea întunecime era neputincioasa în fata acestei mici lumini.
