În perioada 28-30 aprilie 2012, un grup de credincioşi români din comunitatea romano-catolică din Zaragoza (Spania), a făcut un pelerinaj la locurile sfinte unde a predicat sfântul Iacob şi unde acum se află osemintele sale, anume la Santiago de Compostela.
Ca încheiere a Anului familiei, şi ca o mulţumire a Domnului pentru ajutorul ce l-au primit familiile din comunitatea noastră, acum în aceste momente de criză, nu numai materială, ci şi morală şi spirituală, fiecare a vrut să-i ofere Domnului o rugăciune de mulţumire pentru darul unităţii familiei.
Cu toţii, dis-de-dimineaţă, am pornit de la bazilica "Pilar" din Zaragoza cu o dorinţă puternică de a vedea locul unde foarte mulţi pelerini din toată lumea se îndreaptă pe jos spre catedrala din Santiago.
Noi am plecat cu autocarul şi pentru faptul că distanţa până acolo e cam de 850 de km, iar timpul nostru era foarte limitat.
Pe drum ne-am oprit la Logrono, un oraş la 150 km de Zaragoza, unde am şi celebrat sfânta Liturghie în capela seminarului din acel oraş. Deşi seminarul era construit cu 100 de ani urma şi este o clădire cu trei corpuri care ar putea găzdui 700-800 persoane, astăzi sunt doar şase seminarişti care au un corp separat, iar celelalte corpuri sunt ocupate de curia diecezană şi de casa de reculegere.
Timpul se scurgea încet şi cu toţii eram dornici să ajungem cât mai repede la destinaţie. Parcă ne atrăgea o putere spirituală ce se simţea în aerul din autocar şi în momentele de rugăciune şi de admirare a priveliştilor ce ni se ofereau în orice clipă. Aşa am reuşit să vedem pe câţiva temerari pelerini care cu rucsacul pe spate, încet, încet se îndreptau şi ei cu pasul lin spre vestitul oraş Compostela.
Spre seară am ajuns cu bine la Santiago în ciuda timpului ploios şi spre mulţumirea noastră ploaia a încetat chiar la sosirea noastră acolo si aşa am reuşit să străbatem câţiva kilometri pe jos până la bazilica "Sfântul Iacob".
A doua zi, după celebrările din bazilică, după-amiaza, am putut să celebrăm o Liturghie în limba română într-o capelă, unde fiecare a adăugat la intenţii şi pe cei care nu au reuşit să vină, dar şi pe cei dragi din ţară. Emoţiile pe care le trăieşti ajungând în acele locuri te copleşesc şi-ţi oferă o stare de euforie spirituală. Am admirat cu toţii bazilica şi mormântul sfântului Iacob, iar ceea ce se simte e ceva de nedescris. O bucurie îţi umple sufletul când pătrunzi în acel sfânt lăcaş şi o teamă plină de reverenţă faţă de toţi cei care au trecut acel prag al bazilicii: regi, prinţi, împăraţi, papi, episcopi, preoţi şi mai ales mulţi, foarte mulţi oameni simpli care veneau să ceară un favor special sfântului. Ceea ce îţi încântă privirea e să te minunezi că şi astăzi sunt foarte mulţi pelerini care se îndreaptă pe jos în acel loc, iar unii dintre ei nici nu sunt de religie catolică sau nu ştiu nimic de religia noastră sau şi mai frumos, se convertesc pe drum. Dacă ai timp să asculţi un pic relatările ghidului, rămâi uimit câte minuni se întâmplă şi-n ziua de azi.
Drumul spre întoarcere ne-a trezit la realitate şi, deşi am fi vrut să mai rămânem o zi, a trebuit să plecăm de dimineaţă, pentru a ajunge seara la casele noastre. Pe drum am putut să admirăm o catedrală foarte frumoasă la Astorga, care se află cam la 300 km de Santiago; apoi am oprit în Burgos, un oraş unde se află o altă catedrală, care este declarat ca patrimoniu al umanităţii prin stilul său şi prin mărimea sa.
Pelerinajul nostru s-a încheiat, dar inimile noastre au fost umplute cu atâtea haruri, încât au reuşit să transmită şi celorlalţi din jur experienţa trăită pe urmele sfântului Iacob.
Cristos a înviat!
Pr. Ionel Jicmon
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 28-30 aprilie: Zaragoza: Români catolici în pelerinaj la Santiago de Compostela
