A XXIX-a Zi Mondială a Bolnavului
Vulnerabilitatea onorată
de Cristina Uguccioni
Ceea ce ţine în viaţă fiinţele umane trece prin fapte, gesturi, cuvinte, gânduri pe care am putea fi tentaţi să le calificăm ca "minime", "lucruri mici" pentru că ţin de viaţa zilnică, de viaţa care este a tuturor: în realitate acolo se aprinde ceva imens, care transmite căldura prezenţei lui Dumnezeu. Sunt formele multiple ale ocrotirii, dăruirii şi îngrijirii pe care le face fiecare şi poate să le facă pe parcursul fiecărei zi, afecte şi legături bune care sunt încântări zilnice. Domnul este cel care trece pe acolo. Se întâmplă minunăţii ale vieţii care este a tuturor: ca la sanctuarul de la Lourdes, sân primitor pentru milioane de persoane mici faţă de care el are iubire şi compasiune. În ziua de 11 februarie se celebrează Ziua Mondială a Bolnavului, comemorarea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes. Cu ocazia acestei întâlniri dialoghează cu "L'Osservatore Romano" părintele Olivier Ribadeau Dumas, 59 de ani, rector al celebrului sanctuar marian, fost secretar general şi purtător de cuvânt al Conferinţei Episcopale Franceze.
Actualmente cum este organizată primirea la sanctuar?
Sanctuarul este deschis de la 8 la 18, apoi este închis pentru că începe carantina. Pelerinii şi bolnavii - în această perioadă circa 300-400 pe zi - pot să se spovedească, să se roage sub grotă, să participe la diferitele celebrări. Am redactat un regulament certificat de un birou medical: stabileşte norme precise pentru a garanta siguranţa sanitară în toate zonele sanctuarului, în care actualmente lucrează numai un grup de 330 de angajaţi. Ceilalţi acţionează în smart working.
Ce iniţiative aţi programat pentru Ziua Mondială a Bolnavului, aniversare a primei apariţii a Mariei lui Bernadette Subirous?
Am prevăzut să celebrăm această zi importantă, instituită de Sfântul Ioan Paul al II-lea, cu "Journées de Lourdes": astăzi şi mâine se reunesc în prezenţă şi online circa 850 de persoane implicate în moduri diferite în organizarea pelerinajelor; obiectivul este de a reflecta împreună asupra primirii, de a ne ruga şi de a medita cuvântul lui Dumnezeu. În schimb, în ziua de 13, se va desfăşura o întâlnire cu medicii şi personalul sanitar: dorim să ilustrăm ceea ce a fost pus la punct pentru a găzdui în siguranţă deplină pe bolnavi. Am organizat şi o serată la grotă cu recitarea Rozariului şi gestul reînnoit al apei: din moment ce nu mai este posibil să se facă baie în piscine, s-a stabilit că de acum înainte apa va fi vărsată în mâinile pelerinilor şi bolnavilor, care vor putea s-o bea sau s-o folosească pentru a-şi curăţa mâinile şi faţa. Pandemia a impus diferite schimbări în organizarea zilelor şi ne-a indus să trăim cu intensitate şi profunzime şi mai mare rugăciunea, funcţiunile religioase, îngrijirea persoanelor. Dorim să-i ajutăm pe toţi să trăiască experienţa compasiunii Domnului şi a îngrijirii rezervate de el fiecărei creaturi.
Citind intenţiile de rugăciune trimise la sanctuar, primind destăinuirile persoanelor, cum apare faţa familiei umane în acest timp de pandemie?
Există trei caracteristici constante pe care le-am putut întâlni. Prima este sentimentul de nesiguranţă determinat de pandemie: pierderea rapidă a ceea ce se considera obţinut şi sigur provoacă pretutindeni suferinţă profundă, rătăcire, angoasă. În afară de asta, milioane de fiinţe umane se descoperă vulnerabili pe neaşteptate; nu se gândeau că sunt aşa: este o surpriză dureroasă. În sfârşit: niciodată ca acum persoanele se tem de moarte, a lor şi a celor dragi ai lor.
Sanctuarul de la Lourdes, încă de la originile sale, cunoaşte bine suferinţa umană şi o primeşte în fiecare zi: cum poate instrui în acest timp dificil?
Aici vulnerabilitatea nu trebuie să fie ascunsă nici nu este dispreţuită aşa cum în schimb se întâmplă adesea în lume: ea este onorată şi îngrijită. Aşadar, persoanele învaţă rapid să se arate mici şi fragile fără a se ruşina de asta. Şi, ca "săracii în duh" despre care vorbeşte prima fericire, se pun în mâinile lui Dumnezeu renunţând să se încreadă în avere, în putere, în apariţie, care nu asigură nimic. La Lourdes se experimentează în propriul trup că, atunci când totul devine nesigur, singurul drum sigur care trebuie parcurs este a ne încredinţa lui Dumnezeu, a ne pune încrederea în el. Precum şi în Sfânta Fecioară Maria, care ca mamă iubitoare conduce pe fiecare la Fiul său. În acelaşi timp, se înţelege că moartea, atât de temută, nu este sfârşitul existenţei, ci trecerea spre lumea lui agape a lui Dumnezeu, o lume care cu harul său putem începe s-o descoperim deja acum trăind fraternitatea, iubirea reciprocă: la Lourdes asta se întâmplă în fiecare zi pentru că ne îngrijim unii de alţii şi ne rugăm pentru toţi. Şi pentru cel care îndură suferinţe din cauza numeroaselor conflicte prezente în lume: întreaga zi de sâmbătă este dedicată rugăciunii continue pentru pace.
Aşadar, se poate afirma că sanctuarul de la Lourdes este un semn al acelei lumi postpandemie mai drepte şi fraterne dorită pe larg?
Da. În acest timp se înmulţesc reflecţiile despre modul în care va trebui să fie lumea după această criză. Eu sunt convins că Lourdes este un semn al lumii dorite: pentru că aici se trăiesc deja îngrijirea celor mici, primirea necondiţionată a fiecărei persoane, fraternitatea activă, compasiunea faţă de slăbiciune, descoperirea frumuseţii fiecărei fiinţe umane, încredinţarea încrezătoare faţă de Domnul, rugăciunea de mijlocire. Trebuie subliniat că ceea ce se experimentează la Lourdes nu este rezervat acestui loc: se poate trăi pretutindeni. În acest sens viaţa la sanctuar constituie o invitaţie, o chemare pentru toţi bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă. Tocmai pentru că dorim ca viaţa fraternă şi plină de compasiune experimentabilă aici să treacă graniţele oraşului nostru, în acest timp de pandemie am stabilit nu numai să potenţăm recurgerea la mijloacele de comunicare, ci să trimitem şi unii preoţi şi laici în diecezele franceze cu scopul de a propune timp de o săptămână spiritul sanctuarului nostru cu rugăciuni, reflecţii, procesiuni, cateheze. Pentru noi, nu se poate renunţa la dimensiunea misionară. Sunt convins că Lourdes poate ajuta la edificarea lumii post-pandemie indicând cum ar putea trăi familia umană şi preţiozitatea fiecărei creaturi, care în ochii lui Dumnezeu este întotdeauna un tezaur de care să ne îngrijim.
(După L'Osservatore Romano, 11 februarie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
