Având în vedere necesitățile Episcopiei Romano-Catolice Iași, după ce s-a consultat cu cei în drept, ținând cont de datoriile încredințate, cf. can. 381, 391, 393 din Codul de Drept Canonic aprobat prin H.G. nr. 1218 / 01.10.2008, prin decret Prot. N. 1798 / 11.07.2026, Preasfințitul Iosif Păuleț a stabilit ca începând cu data de 27 septembrie 2026 sigla oficială a Episcopiei Romano-Catolice Iași să fie următoarea:
Sigla Monseniorului Iosif Păuleț, episcop diecezan de Iași, reprezintă emblema episcopală personală ce va fi folosită, în continuare, în documentele oficiale ale Excelenței Sale Episcop Iosif Păuleț.
De la aceeași dată, 27 septembrie 2026, ce marchează pentru Dieceza de Iași începutul noului An pastoral, intitulat Mirul revarsă în noi iubirea, Preasfințitul Iosif Păuleț a decretat și stabilit folosirea noii ștampile a Episcopiei Romano-Catolice Iași, în formă ovală, de culoare roșie și cu însemnele specifice prezente pe stema nouă a Episcopiei.
Cancelaria episcopală
*
Semnificația stemei Diecezei Romano-Catolice de Iași
Figura heraldică din primul cartier, Mielul pascal purtând steagul de argint ca simbol al luminii învierii, ce are imprimată crucea roșie ca simbol al sângelui vărsat, îl simbolizează pe Isus Cristos, Păstorul suprem al sufletelor noastre.
În Vechiul Testament, mielul de Paște era jertfit pentru a comemora eliberarea poporului Israel din robia Egiptului. Primii creștini au recunoscut în această jertfă o prefigurare a morții și învierii lui Isus Cristos, adevăratul Miel pascal. Simbolul își atinge deplina semnificație în Evanghelia după Ioan. Atunci când Ioan Botezătorul îl vede pe Isus venind spre Iordan, îl vestește oamenilor prin cuvintele care răsună și astăzi în fiecare celebrare euharistică: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (In 1,29). Mielul pascal este simbolul nevinovăției, curăției, jertfei și dăruirii de sine. Pentru noi, creștinii, Isus Cristos este Mielul fără pată, care s-a oferit pe sine ca jertfă pentru răscumpărarea lumii și a treia zi a înviat glorios din morți, deschizând tuturor oamenilor calea mântuirii și a împăcării cu Dumnezeu.
Figura heraldică a Mielului pascal este prezentă și pe stema episcopului martir Fericitul Anton Durcovici, care a păstorit Dieceza de Iași între anii 1948 și 1951 și a murit martir la 10 decembrie 1951, în urma bătăilor și înfometării, în închisoarea comunistă din Sighetu Marmației.
În scrisoarea nr. 2 / 14 aprilie 1948, dată la Iași, în solemnitatea Sfântul Iosif, Patronul Bisericii Universale, episcopul Anton Durcovici explica simbologia Mielului pascal de pe stema sa: „Mielul lui Dumnezeu este însuși Domnul nostru Isus Cristos, Fiul unul născut al Tatălui, care a luat trup și suflet omenesc, și, fiind răstignit pe lemnul crucii, a răscumpărat omenirea de osânda păcatului cu prețul sângelui său prea scump. Însă nu i-a ajuns de a se fi jertfit pentru noi odată pe altarul de pe Golgota, ci a voit să reînfățișeze zilnic aceeași jertfă dumnezeiască pe altarele noastre. Și după ce se frânge trupul Mielului, rămânând totuși întreg și viu, el se dă drept hrană sufletelor ce i se închină și le sfințește. Mai mult, sub chipul pâinii, Mielul lui Dumnezeu se află de față, ziua și noaptea, în tabernacolul bisericilor noastre, ca pe un tron de har și milostivire, mereu dornic să împartă comori cerești supușilor săi, care vin să i le ceară. Ce iubire nespusă, dumnezeiască! Ce stăpânire blândă, binefăcătoare!”
Monograma mariană din cartierul secund o simbolizează pe Sfânta Fecioară Maria, care este și patroana Diecezei Romano-Catolice de Iași. Atât catedrala, cât și con-catedrala din Iași sunt așezate sub ocrotirea Maicii Domnului. Catedrala-mamă din Iași, sfințită la 15 august 1789, are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Catedrala nouă, construită între anii 1992 și 2005, sfințită la 1 noiembrie 2005, are hramul „Sfânta Fecioară Maria, Regină”.
Consfințirea Eparhiei de Iași către Inima Neprihănită a Mariei, rugăciune rostită în catedrala din Iași la 22 august 1948 de către episcopul martir Anton Durcovici, recomandată de PS Petru Gherghel pentru a fi făcută în fiecare sâmbătă întâi din lună în timpul Anului Durcovici – 2014, conține cuvinte ce arată devoțiunea înflăcărată a credincioșilor catolici din Moldova față de Maica Domnului: „Preasfântă Fecioară Marie, Maica lui Dumnezeu și Mama noastră preaiubitoare, Eparhia de Iași, aruncată la picioarele tale, se consfințește astăzi toată, în mod solemn Inimii tale Neprihănite, ca de acum înainte să domnești pururi peste ea. Fecioară preacurată, Maica harului dumnezeiesc și speranța lumii, ascultă glasul copiilor tăi care te strigă într-ajutor și primește închinarea noastră”.
Multe dintre bisericile catolice de pe teritoriul actualei Dieceze Romano-Catolice de Iași au purtat și poartă hramul Sfintei Fecioare Maria.
La o privire atentă, monograma mariană face referire și la forma catedralei noi din Iași, în formă circulară, din a cărei cupolă rotundă se înaltă crucea mântuitoare.
Aceeași monogramă, având forma literei M, amintește și de regiunea Moldovei, pe teritoriul căreia se întinde Dieceza de Iași.
Crinul heraldic din cel de-al treilea cartier face referire la Sfântul Iosif, patronul Bisericii Universale. Acest simbol amintește și importanța Sfântului Iosif pentru Dieceza de Iași.
Crinul, simbol al purității și castității, semn al misiunii de evanghelizare, de propovăduire a credinței creștine catolice, îi simbolizează pe misionarii franciscani care au predicat evanghelia și au păstorit timp de secole (începând din veacul al XIII-lea) comunitățile catolice din Moldova. Crinul a fost floarea preferată a Sfântului Anton de Padova (care aparținea Ordinului Franciscan), îl întâlnim în mâinile Sfintei Clara de Assisi (cofondatoare, împreună cu Sfântul Francisc de Assisi, a celui de-al doilea Ordin Franciscan, cunoscut sub numele de Ordinul „Sfânta Clara” sau al „Clariselor”), în mâinile Sfântului Iosif, în mâinile Sfintei Fecioare Maria.
Primul episcop al Diecezei de Iași a purtat numele Sfântului Iosif: la 27 iunie 1884, Papa Leon al XIII-lea, prin scrisoarea Quae in christiani nominis incrementum, a înființat Episcopia de Iași, numind ca episcop, cu reședința la Iași, pe Mons. Nicolae Iosif Camilli.
Episcopul actual, care promulgă stema diecezei, se numește Iosif Păuleț.
Seminarul diecezan din Iași, inaugurat la 29 septembrie 1886, a fost pus sub înaltul patronaj al Sfântului Iosif, rector fiind numit părintele iezuit Francisc Xaveriu Habeni (1886-1894). Sfântul Iosif, protectorul vocațiilor, a mijlocit pentru dieceza noastră multe vocații care au asigurat pastorația în parohiile diecezei, activitatea preoților fidei donum precum și deschiderea misionară față de alte continente.
Acțiunea Catolică din Dieceza de Iași, mai multe asociații și instituții, poartă numele Sfântului Iosif și se bucură de ocrotirea și mijlocirea sa.
Fondul celor trei câmpuri (cartiere) ale scutului (primul azur; al doilea aur; al treilea roșu), face trimitere la culorile drapelului de stat al României (țara în care se află teritoriul Diecezei Romano-Catolice de Iași), respectând ordinea acestora pornind de la hampă (albastru, galben, roșu).
Deviza stemei este inspirată din psalmul 143: BEATUS POPULUS CUIUS DEUS DOMINUS („FERICIT POPORUL AL CĂRUI DUMNEZEU ESTE DOMNUL”), fiind preluată de pe stema episcopului martir Anton Durcovici.
Psalmistul subliniază în acest verset faptul că fericirea și pacea poporului credincios se nasc din relația de fidelitate și ascultare față de Dumnezeul cel viu și adevărat. Poporul își găsește fericirea adevărată nu în arme, războaie și dominare economică, ci în credința în Dumnezeul Atotputernic care conduce istoria și universul. Papa Benedict al XVI-lea explica astfel acest verset din Psalmul 143: „Psalmul se încheie cu cuvintele: Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul. Dumnezeu este binele suprem, fundamentul tuturor celorlalte bunuri. Numai un popor care îl cunoaște pe Dumnezeu și apără valorile spirituale și morale poate înainta cu adevărat spre o pace profundă și poate deveni, la rândul său, o forță a păcii pentru lume și pentru celelalte popoare” (Audiența generală, miercuri, 25 ianuarie 2006).
Mitra episcopală, crucea procesională și cârja pastorală (simbolizând demnitatea episcopală, misiunea apostolică și funcția episcopală) semnifică faptul că stema este a unei dieceze romano-catolice.
Voluta ghimpată a cârjei pastorale face trimitere la coroana de spini a Mântuitorului Cristos, iar închiderea volutei într-o roză heraldică subliniază o legătură mariană (trandafirul, „Rosa Mystica”, o simbolizează pe Fecioara Maria; rozariul, „rosarium”, înseamnă „coroană de trandafiri”), reprezentând-o și pe Sfânta Tereza a Pruncului Isus (cea care a promis că va face să cadă din cer o ploaie de trandafiri).
Cancelaria episcopală
*
Descrierea heraldică a stemei
Scut de formă „sagomată”, tăiat în furcă răsturnată; în primul cartier, în câmp de azur, un miel pascal pășind, natural, nimbat de aur, susținând cu piciorul dextru anterior o hampă cruciformă de aur, de care flutură un stindard bifid de argint, încărcat cu o cruce roșie; în cartierul secund, în câmp de aur, o monogramă mariană neagră; în cartierul al treilea, în câmp roșu, un crin heraldic de argint. Scutul, timbrat de o mitră episcopală de argint (garnisită cu aur, nestemate roșii și de azur, de care atârnă două infule de argint, franjurate de aur), este așezat pe o cruce procesională, trilobată, de aur (împodobită cu trei pietre prețioase roșii și una de azur) și o cârjă pastorală (cu voluta ghimpată închisă într-o roză heraldică), de același metal, dispuse în săritoare. Sub scut este plasată o eșarfă naturală, căptușită cu roșu, pe care este înscrisă deviza în limba latină, scrisă cu litere capitale negre: BEATUS POPULUS CUIUS DEUS DOMINUS.
Semnificația elementelor care compun stema: figura heraldică din primul cartier, Mielul pascal purtând stindardul învierii (hampa cruciformă ca semn al crucificării și al biruinței asupra morții; steagul de argint ca simbol al luminii învierii; crucea roșie ca simbol al jertfei și al sângelui vărsat), Mielul lui Dumnezeu, îl simbolizează pe Mântuitorul nostru Isus Cristos, Domnul crucificat și înviat, care este și Păstorul suprem al Diecezei Romano-Catolice de Iași. Monograma mariană din cartierul secund o simbolizează pe Sfânta Fecioară Maria, care este și patroana Diecezei Romano-Catolice de Iași. Crinul heraldic din cel de-al treilea cartier, simbol al purității și castității, semn al misiunii de evanghelizare, de propovăduire a credinței creștine catolice, îi simbolizează pe misionarii franciscani care au păstorit timp de secole comunitățile catolice din Moldova. Fondul celor trei câmpuri ale scutului, azur, aur și roșu, face trimitere la drapelul de stat al României (albastru, galben și roșu), țara în care se află teritoriul Diecezei Romano-Catolice de Iași. Deviza este inspirată din Psalmul 143,15: „FERICIT POPORUL AL CĂRUI DUMNEZEU ESTE DOMNUL”, regăsindu-se ca atare și în stema episcopului martir Anton Durcovici, unul dintre cei mai iluștri ierarhi care au păstorit înainte vreme Dieceza Romano-Catolică de Iași. Mitra episcopală, crucea procesională și cârja pastorală (simbolizând demnitatea episcopală, misiunea apostolică și funcția episcopală) semnifică faptul că stema este a unei dieceze romano-catolice.
Anton Coșa
