Sfântul Ieronim este un părinte al Bisericii care a pus în centrul vieţii sale Biblia: a tradus-o în limba latină, a comentat-o în scrierile sale şi în special s-a angajat în a o trăi în mod concret în viaţa sa.
Sfântul Ieronim s-a născut în 347 la Stridon, în Dalmaţia, într-o familie creştină. Merge la Roma pentru studiile sale de gramatică, retorică şi filozofie. Îşi dedică ore şi zile pentru a citi şi studia cărţile marilor autori latini, precum Cicerone, Tacit, căutând să cunoască şi autori greci, precum Omer şi Platon. La Roma, în anul 366, Ieronim primeşte botezul şi se orientează spre o viaţă ascetică. Merge în Orient unde trăieşte o viaţă de eremit şi se dedică studiului. Aici îşi începe studiul limbii ebraice cu intenţia de a studia Sfânta Scriptură în limba originală. Meditarea, solitudinea şi contactul cu cuvântul lui Dumnezeu au făcut să se maturizeze în el sensibilitatea creştină.
Este hirotonit preot la Antiohia şi în anul 382 se întoarce la Roma, ca secretar şi consilier al Papei Damasus, care-l încurajează să facă o traducere latină nouă a textelor biblice din motive pastorale şi culturale. În anul 385 se stabileşte la Betleem unde construieşte o mănăstire masculină, una feminină şi o casă de oaspeţi pentru pelerinii care veneau în Ţara Sfântă. Rămâne la Betleem până la moartea sa, ducând o intensă activitate. S-a stins în chilia sa, din apropierea grotei naşterii Domnului, pe 30 septembrie 420. La Betleem, Ieronim trăieşte perioada cea mai bogată şi intensă a vieţii sale, dedicată studiului Scripturii şi angajat în imensa operă de traducere a Vechiului Testament de la originalul ebraic. În acelaşi timp, comentează cărţile profetice, psalmii şi scrierile pauline.
Sfânta Scriptură este centrul existenţei Sfântului Ieronim. Marea moştenire a Sfântului Ieronim este iubirea pentru Sfânta Scriptură, pe care a lăsat-o Bisericii prin viaţa şi operele sale. Două aspecte fundamentale ale vieţii şi formării sale l-au introdus în studiul Sfintelor Scripturi: profunda cunoaştere a autorilor clasici, care i-au permis de a avea competenţă în domeniul literar şi filologic, şi iubirea sa pentru viaţa monastică, făcută din rugăciune şi ascultarea cuvântului lui Dumnezeu.
Sfântul Ieronim, pe lângă limbile greacă şi ebraică, cunoştea şi aramaica, limbi legate mult de textele sacre. Pe baza textelor originale în ebraică şi greacă şi prin confruntarea lor cu versiunile precedente, a actualizat revizuirea celor patru evanghelii în limba latină, apoi cea a psalmilor şi mare parte din Vechiul Testament. Pentru a face acest lucru s-a pus în dialog respectuos şi în acelaşi timp critic cu versiunile precedente, cu intenţia de a oferi Bisericii din Occident o nouă traducere, mai apropiată de originalul ebraic. Traducerea oferită, numită Vulgata - "de uz comun", devine text oficial al Bisericii latine cu Conciliul din Trento.
Biserica Catolică a văzut pe Sfântul Ieronim ca un om ales de Dumnezeu pentru a explica şi a face să se înţeleagă mai bine Sfânta Scriptură. De aceea, Sfântul Ieronim a fost declarat patronul tuturor acelora care în lume se dedică de a face să se înţeleagă şi a iubi mai mult cuvântul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi.
Sfântul Ieronim spune: "Să căutăm să învăţăm pe pământ acele adevăruri, a căror consistenţă persistă şi în cer" (Ep 53,10). Această expresie exprimă foarte bine dorinţa care l-a condus să împlinească opera sa de traducere: a sesiza adevărul Sfintelor Scripturi prin iubirea pentru Acela care este autorul şi prin studiul atent al textului original, care în fiecare cuvânt conţine şi manifestă misterul lui Dumnezeu.
Sfântul Ieronim a dat Bisericii şi lumii posibilitatea citirii cuvântului lui Dumnezeu nu doar ca fundament al credinţei creştinilor, ci şi ca text care este studiat cu criterii filologice, prin critica izvoarelor şi întoarcerea la textul original ebraic şi grec. Pentru traducerea Vechiului Testament, Ieronim s-a confruntat, atât cât i-a fost posibil, nu doar cu studiul limbii ebraice, ci şi cu tehnicile exegetice iudaice, încercând în special de a face înţeles şi accesibil pentru lumea latină o cultură distantă, precum cea biblică. Sfântul Ieronim este călăuză pentru cei care astăzi studiază Biblia, deoarece conduce orice cititor la misterul lui Cristos, fie pentru că asumă în mod responsabil şi sistematic mediaţiile exegetice şi culturale necesare pentru o lectură corectă şi rodnică a Sfintelor Scripturi.
"A ignora Scripturile înseamnă a-l ignora pe Cristos" spune Sfântul Ieronim în comentariul său asupra cărţii lui Isaia. În această convingere a lui Ieronim găsim cheia întregii sale activităţi în slujba Bibliei. El studiază Scriptura deoarece ea duce la cunoaşterea lui Cristos. Temperamentul său fervent la dus la alegerea monastică şi iubirea de Sfintele Scripturi, prin care a ştiut să câştige discipoli până în rândul aristocraţiei romane. A acceptat de a însoţi în citirea Scripturilor o mică comunitate de femei. Astfel, unele persoane din aristocraţia romană, precum Paula, Marcela, Lea şi altele doritoare de a se angaja într-un drum al perfecţiunii creştine şi de cunoaştere a cuvântului lui Dumnezeu, îl aleg ca şi călăuză spirituală şi maestru în abordarea metodică a textelor sacre. Aceste femei au învăţat greaca şi ebraica.
Ieronim subliniază bucuria şi importanţa familiarizării cu textele biblice. Ce putem noi învăţa de la Sfântul Ieronim? Este în special această iubire faţă de cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură. Este important ca fiecare creştin să trăiască în dialog personal cu cuvântul lui Dumnezeu, dăruit în Sfânta Scriptură, deoarece prin ea Dumnezeu vorbeşte fiecăruia şi are un mesaj pentru fiecare. În acelaşi timp, acest cuvânt nu este doar unul personal, ci şi un cuvânt care construieşte comuniune, comunitate, construieşte Biserica. Astfel trebuie să o citim în comuniune cu Biserica vie, locul privilegiat al ascultării şi citirii cuvântului lui Dumnezeu fiind în liturgie. Pentru Sfântul Ieronim, Magisteriul Bisericii este un criteriu fundamental al interpretării Scripturilor.
Biserica insistă să fie promovată o formare extinsă la toţi creştinii, pentru ca fiecare să devină capabil de a deschide cartea sfântă şi a lua din ea roade bogate de înţelepciune, speranţă şi viaţă (cf. Dei Verbum, 12). "Nu ţi se pare de a locui - deja aici, pe pământ - în împărăţia cerurilor, atunci când se trăieşte printre aceste texte, atunci când sunt meditate, atunci când nu se ştie şi nu se caută nimic altceva?" spune Sfântul Ieronim în Epistula 53,10. În realitate a dialoga cu Dumnezeu este într-un sens prezenţa cerului, adică prezenţa lui Dumnezeu.
Sfântul Ieronim a fost un fiu al timpului său. El a cunoscut angoasele, a împărtăşit dezbaterile timpului şi preocupările Bisericii în faţa ereziilor. Prin bagajul său de cunoştinţe - al unei formări latine clasice, a unei culturi biblice greceşti şi a unei serioase iniţieri ebraice - apare în acea perioadă ca un mediator excepţional între cultura păgână şi experienţa creştină, între tradiţiile ebraice şi ecleziale, între Orientul grec şi Occidentul latin.
În scrisoarea Papei Francisc, Scripturae Sacrae Affectus, papa adresează o provocare în special tinerilor: "Porniţi în căutarea patrimoniului vostru cultural. Creştinismul vă face moştenitori ai unui patrimoniu cultural pe care trebuie să-l luaţi în posesie. Fiţi pasionaţi de această istorie care este a voastră."
Sfântul Ieronim, un mare doctor şi părinte al Bisericii, care a pus Biblia în centrul vieţii sale, el să trezească în toţi o reînnoită iubire faţă de cuvântul lui Dumnezeu.
Sr. Iuliana Neculai, NDS
Oficiul pentru Pastoraţie Biblică
