Semn şi profeţie
Colocviu cu arhiepiscopul Rodríguez Carballo despre viaţa consacrată
de Nicola Gori
Viaţa consacrată este profeţie; este, pentru a folosi un simbol îndrăgit de papa Francisc, ca apa care trebuie să curgă pentru a nu se împuţi. Consacraţii sunt mereu pe drum în căutarea a ceea ce Dumnezeu vrea de la ei şi a ceea ce cer credincioşii lor. Am vorbit despre asta cu arhiepiscopul José Rodríguez Carballo, secretar al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, în acest interviu dat la L'Osservatore Romano cu ocazia celei de-a XXIV-a Zi Mondială care la Roma este celebrată cu papa Francisc, sâmbătă, 1 februarie 2020, în bazilica vaticană.
Cum s-a născut această iniţiativă şi ce scopuri îşi propune?
Este un rod al Sinodului Episcopilor despre viaţa consacrată şi al publicării exortaţiei post-sinodale Vita consecrata în 1996. Cu această Zi se vrea ajungerea la trei obiective: a face cunoscută şi apreciată mai mult viaţa consacrată în toată Biserica, nu numai pentru ceea ce face, ci, mai ales, pentru ceea ce este şi înseamnă; a încuraja consacraţii înşişi să continue reflecţia şi discernământul cu privire la identitatea şi misiunea lor în Biserică şi în lume, şi a face în aşa fel încât Biserica să se unească împreună cu consacraţii din toată lumea în lauda şi în rugăciunea pentru darul pe care Dumnezeu i l-a oferit cu viaţa consacrată. Biserica nu poate aprecia viaţa consacrată numai prin funcţionalitatea sa; aceasta nu este numai "mână de lucru", ci este înainte de toate semn şi profeţie al altor realităţi mult mai profunde. Consacraţii înşişi, ca şi tot poporul lui Dumnezeu, nu pot judeca viaţa consacrată numai pentru ceea ce apare prin operele sale. Dimpotrivă, multe dintre acestea vor trebui revizitate pentru a vedea dacă răspund sau nu carismei propriului institut şi misiunii sale. Viaţa consacrată trebuie să fie apreciată şi valorizată pentru ceea ce este: o formă profetică de a trăi Evanghelia. Pe de altă parte consacraţii trebuie să continue să discearnă cu privire la identitatea şi misiunea lor în lumina Evangheliei, a propriei carisme şi a semnelor timpurilor, condusă mereu de magisteriul Bisericii.
Există o simbologie care exprimă viaţa consacrată?
Consacraţii trebuie să fie foarte conştienţi că viaţa lor, aşa cum spune papa Francisc, este ca apa: dacă nu curge, se împuţeşte. Dacă viaţa consacrată nu vrea să fie numai admirată ca o piesă de muzeu, ci să se prezinte în faţa oamenilor ca o formă de viaţă frumoasă şi posibilă şi pentru alţii, va trebui să se întrebe constant ce anume vrea Dumnezeu şi poporul lui Dumnezeu de la ea în acest moment şi în aceste circumstanţe. Discernământul pentru a răspunde la această întrebare şi a se pune în direcţia semnalată de Duhul este esenţial. În sfârşit, consacraţii, care au primit chemarea de a mijloci pentru poporul lui Dumnezeu, simt şi nevoia rugăciunii corale a Bisericii pentru ei: pentru ca să rămână mereu fideli faţă de chemarea Domnului şi faţă de misiune în periferiile existenţiale şi ale gândirii, la care îi stimulează Duhul în acest moment prin magisteriul bogat al papei Francisc. Şi mereu fără a uita să se roage pentru ca Domnul să continue să îmbogăţească diferitele carisme cu vocaţii numeroase.
Pontiful indică viaţa consacrată ca "laudă care dă bucurie poporului lui Dumnezeu, viziune profetică ce revelează ceea ce contează". Cum se poate interpreta asta în viaţa zilnică?
Sfântul Părinte insistă constant asupra profeţiei ca element de care nu se poate face abstracţie în viaţa consacrată. Aceasta nu poate renunţa la profeţie fără a risca să piardă gustul, deci motivaţia sa de a fi. Profeţia este inerentă vieţii consacrate, spunea Ioan Paul al II-lea; profeţia este nota care caracterizează viaţa consacrată, îi face ecou papa Francisc. Viaţa consacrată, aşa cum nu poate renunţa la pasiunea pentru Cristos, adevăratul său fundament, nu poate renunţa nici la pasiunea pentru omenire, îndeosebi omenirea rănită, vulnerabilă, care constituie misiunea sa. În faptul de a fi profeţi, şi nu numai în a juca rolul de profeţi, consacraţii joacă credibilitatea lor. Viaţa consacrată este chemată să menţină aprinsă făclia profetismului, devenind far pentru cel care este dezorientat în largul mării, flacără pentru cel care umblă în întuneric, santinelă pentru cel care nu vede o ieşire în viaţă. În acelaşi timp nu poate renunţa să dea glas celui care nu-l are, şi să ceară dreptate acolo unde nu există. Numai aşa va fi o viaţă profetică, alternativă la cultura rebutului. În inima consacraţilor trebuie să răsune puternic invitaţia papei Francisc: "Treziţi lumea! Fiţi martori ai unui mod diferit de a face, de a acţiona şi de a trăit!"; sau tot el: "Călugării sunt chemaţi în Biserică să fie profeţi, să dea mărturie a modului în care Isus a trăit pe acest pământ şi să anunţe cum va fi Împărăţia lui Dumnezeu în perfecţiunea sa". Pentru a răspunde la această vocaţie va trebui să se caute cu pasiune voinţa Domnului, anunţând tuturor vestea bună, în mod preferenţial în periferiile existenţiale; să se caute noi căi pentru vestirea Evangheliei, denunţând tot ceea ce este contrar voinţei lui Dumnezeu. Aşa cum spune cartea Deuteronomului vorbind despre Moise, profetul va trebui să conducă poporul la ascultarea supusă a Cuvântului şi să se conformeze cu planurile lui Dumnezeu în istorie (cf. 18,15-24).
În zilele următoare se va desfăşura o întâlnire cu prezenţa călugăriţelor din claustrare. Care este locul lor în Biserică?
După trei simpozioane şi două seminarii celebrate în ultimii ani despre economie în slujba vieţii consacrate, acum în întâlnirea programată de la 31 ianuarie la 1 februarie vrem să tratăm tema specifică a gestionării bunurilor şi a patrimoniului în viaţa contemplativă. Ni se pare important şi urgent să adaptăm această gestiune la legislaţia Bisericii, aşa cum este tratată în documentul care a fost publicat în urmă cu doi ani de Congregaţia noastră, Economia în slujba carismei şi a misiunii, respectând mereu normele dreptului canonic şi în acest caz şi legislaţia italiană. Pentru acest ultim motiv întâlnirea este adresată abateselor şi econoamelor mănăstirilor din Italia.
În luna mai se va face una asemănătoare în Spania. În afară de vorbitorii din Dicasterul nostru, vor interveni experţi în economie de la Universitatea catolică din Milano, cu care colaborăm în acest domeniu de mulţi ani, precum şi de la Conferinţa Episcopală Italiană. În acest moment s-au înscris peste 400 de contemplative. În afară de asta, sunt circa treizeci de invitaţi. Desigur, întâlnirea are sprijinul Sfântului Părinte, care a permis şi ca surorile contemplative să poată participa la Liturghia prezidată de el în bazilica "Sfântul Petru" la 1 februarie, la ora 17.00, cu motivul Zilei Mondiale a Vieţii Consacrate.
(După L'Osservatore Romano, 29 ianuarie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
