Scrisoarea fratelui Alois, prior de Taizé, adresată artizanilor unităţii
Şase propuneri pentru anul 2022
de Charles de Pechpeyrou
Într-o perioadă de contradicţii marcată de o interconexiune mai mare a popoarelor, dar şi de o polarizare crescândă trebuie create legături mature şi stabile
Bucuria primirii, căutarea dialogului, viaţa de fraternitate, solidaritatea cu întreaga creaţie, pasiunea pentru unitatea creştinilor, disponibilitatea inimii de a-l primi pe Dumnezeu: sunt cele şase propuneri enumerate de priorul de Taizé, fratele Alois, în scrisoarea intitulată A deveni artizani ai unităţii şi publicată cu ocazia Anului Nou, pentru ca "anul 2022 să fie o oportunitate pentru a ne întreba ce rol putem să desfăşurăm pentru a face să crească unitatea în familia umană şi cu toată creaţia, cu cel care este aproape de noi, în Bisericile şi comunităţile noastre, precum şi în inimile noastre". A creşte unitatea, a crea legături: "iată una din cele mai mari provocări din timpul nostru", afirmă responsabilul comunităţii ecumenice. De fapt, perioada actuală este caracterizată de evoluţii contradictorii: pe de o parte, "omenirea devine tot mai conştientă că este interconectată şi legată cu întreaga creaţie", pe de altă parte, lumea este "tot mai polarizată social, politic şi etic, ceea ce provoacă noi fracturi în societăţi, între ţări şi chiar în cadrul familiilor".
Aşa cum s-a spus, prima propunere se referă la bucuria primirii. Unitatea familiei umane creşte ori de câte ori ne deschidem faţă de cei care provin din ambiente diferite de al nostru, explică fratele Alois, invitându-ne pe fiecare dintre noi "să ne îndreptăm mai mult spre ceilalţi, inclusiv spre cei de care nu ne-am apropia spontan". De altfel, afirmă el, "adesea vom fi surprinşi să primim de la ei ceea ce n-am fi putut să ne imaginăm vreodată". Dacă nu ne lăsăm paralizaţi de ezitările şi fricile noastre, adaugă el, "vom trăi bucuria de a primi".
După aceea, notând că prea des relaţiile umane sunt ameninţate de neîncredere şi că violenţa verbală este tot mai răspândită în dezbaterea publică şi în social network, priorul de Taizé consideră că putem alege în schimb "să ascultăm şi să intrăm în dialog". Asta nu înseamnă a-i spune altei persoane că împărtăşim opinia sa dacă acest lucru nu este adevărat, "ci să facem tot posibilul pentru a continua o conversaţie şi cu acela care gândeşte diferit decât noi". Există reflexii identitare care agravează diviziunile în societăţile noastre, afirmă după aceea călugărul german, şi acest lucru este valabil şi pentru comunităţile creştine. "În loc să ne definim în opoziţie faţă de alţii - sugerează - pentru ce să nu dezvoltăm o identitate şi un simţ de apartenenţă care să nu excludă deschiderea spre alţii?".
A treia propunere este intitulată "Suntem toţi fraţi şi surori". Creşterea unităţii implică refuzarea inegalităţilor sociale, afirmă priorul în mesajul său. Unele polarizări au originea lor în excluderea îndurată sau simţită de atâtea persoane sau chiar de popoare întregi. Iată pentru ce creştinii din toate Bisericile, credincioşi de diferite religii şi femeile şi bărbaţii de bunăvoinţă care nu cred în Dumnezeu sunt chemaţi să fie solidari cu persoanele în situaţii precare, cu cei excluşi, cu migranţii. "Să mergem dincolo de segregări, să creăm prietenie - cere responsabilul comunităţii - şi vom vedea inimile noastre devenind mai deschise, mai largi, mai umane".
Solidaritatea cu întreaga creaţie este tema celei de-a patra propuneri. În faţa urgenţelor ecologice crescânde, sunt indispensabile "răspunsuri politice, inovaţii ştiinţifice şi alegeri sociale", îndeamnă călugărul. "Mulţi tineri se angajează în mod curajos, dar este adevărat că unii dintre ei sunt ameninţaţi de frustrare şi de supărare" şi acest lucru, admite el, "este total de înţeles". Totuşi, "nu trebuie să ne descurajăm" pentru că "adesea pornind de la «aproape nimic» care începe o transformare". De aici invitaţia de a ne întreba "ce pas concret, chiar foarte umil, pot face în viitorul apropiat pentru a începe sau a aprofunda o convertire ecologică".
Evanghelia, aminteşte după aceea fratele Alois, îi cheamă pe creştini să meargă dincolo de diviziuni şi să dea mărturie că unitatea este posibilă într-o mare diversitate. În dialogul dintre confesiunile creştine, "diferenţele care rămân trebuie să fie luate în serios şi cercetarea teologică este indispensabilă". Dar, avertizează călugărul, "dialogurile singure nu duc la unitatea vizibilă". Pentru a merge înainte, "este necesar să se întâlnească mai des, între botezaţi din diferite Biserici, într-o rugăciune comună centrată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Cine ştie? Duhul Sfânt ar putea atunci să ne surprindă", notează el.
Ultima propunere este o invitaţie de a lăsa ca Dumnezeu să unifice inimile noastre. "Există în noi o sete profundă de comuniune şi de unitate", afirmă priorul comunităţii ecumenice: ea "vine de la Dumnezeu şi în rugăciune putem s-o exprimăm". Chiar cu foarte puţine cuvinte, a sta în tăcere faţă în faţă cu Dumnezeu ne ajută să căutăm sensul vieţii. Pentru a regăsi unitatea inimii, adaugă el, "un drum este mereu posibil: a îndrepta privirea spre Cristos Isus, a învăţa să-l cunoaştem mai mult, a-i încredinţa lui bucuriile noastre şi trudele noastre". Chiar şi în mijlocul dificultăţilor, chiar şi cu foarte puţine certitudini cu privire la viitor - conclude Alois - "putem continua drumul nostru pas după pas, având încredere că, prin Duhul Sfânt, Cristos înviat este mereu cu noi".
(După L'Osservatore Romano, 5 ianuarie 2022)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
