Așezarea timpului liturgic nu este întâmplătoare. Solemnitatea lui Cristos Regele încheie anul bisericesc, iar Adventul îl deschide pe cel nou. Între ele există o întrebare simplă: Ce fel de Rege așteptăm? Răspunsul pe care l-am descoperit pas cu pas este acesta: un Rege care slujește, care se naște într-o iesle și care ne face pe fiecare dintre noi purtători ai luminii lui.
Ne-am dorit ca aceste două zile să nu fie doar o înșiruire de activități, ci un drum adevărat, parcurs împreună. Pedagogia Franz Kett ne învață tocmai acest lucru: să nu vorbim doar despre Dumnezeu, ci să-l întâlnim. Cu inima, cu mâinile, prin gesturi simple, prin culori, imagini, simboluri, dans, tăcere și prin rugăciune. Așa s-a născut și firul roșu al întâlnirii noastre, iar o stea ne-a fost călăuză de la început până la sfârșit.
Vineri seara, după ce ne-am cunoscut, am pornit pe drumul spre Lumină împreună cu Fecioara Maria. Am descoperit că și noi suntem o stea și strălucim mai mult atunci când permitem ca lumina lui Cristos să ne lumineze calea. Seara s-a încheiat în tăcere și adorație, cu dorința ca fiecare să ne transformăm inima într-o iesle a Betleemului.
Fiecare dimineață este un nou început. Rugăciunea „Bolul deschiderii” cu care am început ziua de sâmbătă ne-a ajutat să trăim conștient și cu recunoștință acest început. Vasul gol, deschis, gata să primească a devenit imaginea atitudinii noastre față de oamenii și întâmplările pe care le aduce fiecare zi și, mai presus de toate, față de Dumnezeu, pe care îl căutăm dis-de-dimineață (Ps 63).
L-am întâlnit pe Cristos, Regele Universului, un Rege care nu stăpânește, ci slujește și care ne spune fiecăruia: „Ești fiu / fiică de Rege. Ești unic, valoros și iubit.” Astfel, am redescoperit demnitatea pe care o primim de la el.
Drumul nostru a continuat cu Coroana de Advent: cercul fără sfârșit al iubirii lui Dumnezeu, verdele speranței și lumina care crește săptămână de săptămână aducând darul iubirii, al păcii, al speranței și al credinței.
Iar drumul s-a încheiat acolo unde l-a condus steaua: la Betleem. Împreună cu un păstoraș am pornit spre iesle și am înțeles că la capătul așteptării ne întâmpină Pruncul, Regele care s-a făcut mic pentru noi.
Așa s-a țesut firul roșu al întâlnirii noastre: de la drumul Sfintei Fecioare Maria, la Regele care ne înnobilează, apoi la Adventul care ne pregătește pentru Crăciunul care ne umple de bucurie.
Mulțumim cu iubire și recunoștință tuturor celor care au pornit la drum cu noi, un drum al iubirii, de la Cristos Regele până la Betleem.
Cristina Mare
Album foto
13-14 noiembrie 2026: Roman: Urmând steaua spre Rege. Un drum al inimii, de la Cristos Regele până la Betleem
