Sunt mai mulţi ani de când, pentru comunitatea romano-catolică a românilor din Roma, ziua de 8 decembrie - sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri este şi sărbătoarea hramului. Credincioşii noştri s-au pregătit la această sărbătoare cu rugăciuni şi fapte bune, participând la sacramente şi la sfânta Liturghie, cerând ajutor de la Mama noastră cerească pentru ei şi pentru toţi cei dragi de acasă.
Şi în acest an, în sărbătoarea Neprihănitei, un număr impresionant de credincioşi s-au adunat la biserica "Santa Maria in Campitelli". Ne-am rugat sfântul Rozariu, iar la ora 15.30 am participat la sfânta Liturghie ce a fost concelebrată de mai mulţi preoţi români şi italieni, reprezentanţi ai CEI şi din partea Vicariatului Romei. Au fost prezente şi oficialităţile statului Român pe lângă Sfântul Scaun şi pe lângă statul italian.
Sfânta Liturghie a fost prezidată de Mons. Anton Lucaci care ne-a adresat şi cuvântul de învăţătură.
Am terminat Liturghia oprindu-ne în faţa altarului cu ochii aţintiţi spre icoana Maicii Domnului cântând împreună: Toată frumoasă eşti Marie şi prihană strămoşească nu este în tine. Tu eşti slava Ierusalimului, tu eşti bucuria lui Israel, tu eşti cinstea neamului nostru.
Ca de obicei, după celebrare a urmat o agapă frăţească la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi în biserică.
Această întâlnire a avut două intenţii: o ocazie de a fi împreună, de a împărtăşi fiecare din bucuriile şi frământările cotidiene, de a ne cunoaşte mai bine, ştiut fiind faptul că suntem aici mai din toate zonele României şi în special din Moldova, iar în al doilea rând, întrucât sărbătoarea Neprihănitei se celebrează în Advent, timp de pregătire la Naşterea Domnului, darul credincioşilor de la cina de binefacere va fi destinat câtorva familii dintre cele mai lipsite, pentru a se bucura mai mult de sărbătoarea Crăciunului.
De altfel, nu este prima dată când comunitatea noastră încearcă să traducă în opere de bine participarea la liturghie şi rugăciune. Asemenea iniţiative au mai avut loc aici şi în lunile trecute şi mă refer în special la luna octombrie, când rugăciunea noastră pentru misiuni şi misionari s-a îndreptat spre Kenya unde propovăduiesc evanghelia câţiva preoţi din Dieceza de Iaşi.
Pentru misiunea din Maikona, încredinţată părintelui Eugen Blaj, am reuşit să strângem câteva mii de euro dintre care, o parte pentru misiune, iar o alta destinată în mod special copiilor pentru a putea merge la şcoală. Nu doresc prin aceasta decât să subliniez generozitatea credincioşilor noştri care atunci când este vorba de un obiectiv concret bine identificat, nu ezită să-şi arate dărnicia, încât, în unele cazuri, gestul unora poate fi comparat cu cel al văduvei din evanghelie.
Dintotdeauna Biserica a predicat caritatea, iar actualul Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, în prima scrisoare pe care ne-a adresat-o, ne-a vorbit despre caritate: Dumnezeu este iubire, este caritate. Credincioşii noştri au înţeles foarte bine că nu există o altă formă mai bună prin care să-ţi dovedeşti credinţa în Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele decât prin a dărui din ceea ce ai celui care duce lipsă.
Mă folosesc de această ocazie, pentru a mulţumi tuturor celor care şi-au deschis inima şi mâinile pentru confraţii lor. Îndrăznesc să spun că cel care nu dăruieşte ceva de Crăciun, nu-l sărbătoreşte.
Pr. Isidor Iacovici
