În comunităţile din Roma-Casilina (Grotte Celoni) şi Roma-Centru (San Vitale), duminică, 20 decembrie 2009, a patra din Advent, două grupuri de colindători români catolici, din ambele parohii, au încântat mulţimea de credincioşi prezenţi la liturgie, printr-un repertoriu deosebit de variat de colinde şi poezie.
Fideli obiceiurilor tradiţionale româneşti, îmbrăcaţi în costume naţionale, românii catolici din Roma s-au dovedit şi anul acesta adevăraţi rapsozi ai colindelor şi obiceiurilor de Crăciun.
Iniţiativa l-a avut la bază pe pr. Iacovici Isidor, parohul comunităţii, care, din dorinţa de a propune şi comunităţii italienilor din cele două parohii, frânturi din obiceiurile româneşti de Crăciun, a dus la organizarea unui adevărat concert-spectacol.
Pr. Isidor, amintind de împlinirea celor 20 de ani de la revoluţia română din decembrie 1989, din solidaritate cu cei dispăruţi, dar şi cu speranţa că va fi mai bine, a conchis: "Moş Crăciun v-a veni din nou!" A dorit să marcheze acest eveniment, aducând în memoria celor prezenţi două din capodoperele culturii noastre româneşti: "A venit şi-aici Crăciunul" şi "Săracă şi tristă ni-i viaţa", moment care a trezit în sufletul celor prezenţi o profundă şi vie emoţie, mai ales că cei mai mulţi fuseseră, într-un fel sau altul, martori ai evenimentele din decembrie 1989.
Spectacolul-concert s-a terminat cu venirea lui Moş Crăciun care a împărţit daruri copiilor prezenţi. Cei mari au primit conform obiceiului, mere şi nuci.
Pr. Felician Tiba
* * *
Redăm în continuare cele două texte:
A venit şi-aici Crăciunul să ne mângâie surghiunul
Cade albă nea peste viaţa mea, peste suflet ninge.
Steaua prinde să lucească peste ieslea-mpărătească
Şi din nou trei magi varsă din desagi aur şi tămâie.
Îngerii de sus magilor le-au dus cerul sub călcâie.
O Isuse Împărate, iartă lacrimi şi păcate
Vin, de-alin uşor rănile ce dor visul ni-l descuie
Noi te-om aştepta căci pe Crucea ta stăm bătuţi în cuie.
Vin colindătorii cum veneau odată lerui ler,
Să colinde-n seara asta minunată lerui ler,
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi lerui ler.
Gazdelor creştine să-i primiţi în casă lerui ler
Şi cum se cuvine să-i poftiţi la masă lerui ler
Ni-i trimite Sfântul se ne-ncerce mila lerui ler
Domnii mari de astăzi să-şi deschidă vila lerui ler.
Şovăielnic pasul, braţele plăpânde lerui ler
Tremurat e glasul, nu ştiu să colinde lerui ler;
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astăzi să v-apuce frica lerui ler.
Mută-i întrebarea ce răsun-afară lerui ler
Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară lerui ler
Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse lerui ler
Pe la porţi străine ce ne stau închise lerui ler.
Vin colindătorii cum veneau odată lerui ler,
Să colinde-n seara asta minunată lerui ler,
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi lerui ler.
* * *
1. Săracă şi tristă ni-i viaţa
Şi viscolul plânge pe dig
Nu-i nici o speranţă în lume
Şi-n casă e foame şi frig.
Şi totuşi vom ţine Crăciunul
De-ar fi să-l plătim cu dobânzi
Şi tot o să-ntindem o masă
Copiilor noştri flămânzi.
Ref. Fie timpul rău sau bun
Va veni şi la noi Moş Crăciun.
2. Măcar să lăsăm o nădejde,
Sărmanilor noştri copii,
Când Mântuitorul se naşte
Ne naştem şi noi orice-ar fi.
De-ar fi să plătim şi în rate
Petrecerea Lui printre noi
Ne-am vinde şi ultima pâine
Dar tot nu l-am da înapoi.
3. Sălbatici şi fără iubire
Ne-am stinge în timpul nebun:
Aşa că în vremuri păgâne
Rămâne cu noi Moş Crăciun;
E vremea iertării şi păcii
Se naşte un Prunc ne înfrânt
Şi-o scară de lacrimi se-ntinde
Acum între cer şi pământ.
