Fie ca sărbătoarea Crăciunului din acest an să vă aducă în case şi în suflet pace şi bucurie. Ascultând cântările şi lecturile din Cartea Sfântă proclamate în biserici, rugând-ne şi meditând la Acela care ne-a adus mântuirea, să facem din viaţa noastră o iesle în care să se nască Pruncul Isus. Pe lângă aceste urări, primiţi şi gândurile din poeziile de mai jos.

Un Crăciun binecuvântat!

Pr. Cornel Cadar

* * *

Dor de Crăciun

E noapte de lungă şi tainică iarnă,
E iarnă cu nopţi în veşminte de alb,
Şi ceru-i aproape prin albul ce-l toarnă,
Iar frigul mirific mă ţine la cald.

Mi-e sufletul plin de dorinţe de bine
Şi-aş vrea evadarea spre tot ce-i divin,
Când cerul, de-odată, dă buzna spre mine,
Mă face să urlu, dar tac, mă abţin.

Ce simt nu-i sclipire, nu-i nici fulgerare,
Ceva mă cuprinde, sunt împresurat,
Lumina ce curge - aşa mi se pare -
Mă poartă cu sine spre tot ce-am sperat.

Mi-a fost, iar îmi este, mereu o să-mi fie
Dor bun, de nebun după pruncul Isus;
Cu-acest dor aş trăi ani mulţi, chiar şi-o mie,
În centru având un Crăciun de nespus.

E-acelaşi şi totuşi mereu parcă-i, iată,
Mai nou decât orice surpriză de vis.
În el mă reaflu de fiece dată
Mai tânăr, mai bun şi aşa cum am zis.

Pr. Cristian Chinez

* * *

Fiat mihi secundum verbum tuum!

Azi, ca şi odinioară,
Dincolo de spaţiu, timp,
Încontinuu se coboară
Al sfinţeniei anotimp.

Numele lui e umilinţă,
Gravat în trupul omenesc.
Dumnezeu se revelează:
Într-un prunc dumnezeiesc.

Îmbrăcând haina gingaşă,
Însăşi cerul l-a lăsat.
Acceptând misterul crucii,
Cu destinul s-a-mpăcat.

Să vezi iubirea ce nu trece
Nu trebuie să te înalţi,
Doar să cobori în ale credinţei
Unde suntem cu toţii fraţi.

Isus şi astăzi se coboară
Prin mâini uşoare, altare reci.
Iubirea sa nicicând nu moare,
Străpungându-ne în veci.

Pr. Ciprian Ban, OFMConv.

* * *

O sfânt colind

O sfânt colind îndepărtat
din noaptea neuitată,
ce fericit te-am colindat,
copil bălai cu glas curat,
când trei păstori
umblau prin zori
cu vestea minunată.

O praznic sfânt şi luminos
al naşterii slăvite,
ce fericit şi ce duios
ne-aduci în inimi pe Cristos,
când dăruieşti
trăiri cereşti
credinţei neclintite!

O sfânt copil dumnezeiesc
cu faţa-n raze line,
ce-adânc şi tainic retrăiesc
fiorul unic şi ceresc
din noaptea cea
ce te-aducea
aievea şi la mine.

O sfânt colind, o dalbe flori
o noapte neuitată,
când vin a voastre sărbători
v-aştept mereu cu noi fiori
s-aduceţi iar
cerescul har
ce-l aduceaţi odată.

Traian Dorz