Reflecţie: Tu m-ai chemat să merg pe ape
De-a lungul vieţii noastre, primim diverse invitaţii: când vine momentul, suntem înscrişi la grădiniţă, apoi mai târziu la şcoală, ne alăturăm comunităţii de muncă, între timp suntem invitaţi să participăm la câte o petrecere sau nuntă, părinţii şi bunicii rugându-ne să desfăşurăm activităţi care servesc dezvoltării noastre, dar toate acestea sunt precedate de prima şi cea mai importantă invitaţie de la Dumnezeu: invitaţia la viaţă.
Mulţi dintre noi probabil ne-am întrebat măcar o dată - în sinea noastră sau chiar cu voce tare - de ce m-am născut tocmai eu, de ce acum, de ce ca fată sau băiat? Cu toţii am venit pe lume prin voia lui Dumnezeu, pentru că el are un plan pentru fiecare dintre noi, putându-l desăvârşi doar prin noi: "Eu spun de la început cele de pe urmă, de mai înainte ceea ce nu s-a făcut [încă] şi zic: planul meu se va împlini; tot ceea ce îmi este plăcut voi face." (Isaia 46,10)
În conformitate cu tendinţele noastre umane, ne străduim să ţinem lucrurile sub control pentru a ne asigura că totul merge conform "planului (nostru)", că nimic nu ne scapă şi, din moment ce acesta este pur şi simplu imposibil din cauza imperfecţiunii noastre, devenim dezamăgiţi, fără speranţă şi descurajaţi, dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că nava vieţii noastre nu este controlată de noi, ci de Atotputernicul Dumnezeu. Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu, căci el este stăpânul navei vieţii noastre, precum şi al înlănţuirilor şi temerilor noastre, el fiind singura soluţie a tuturor problemelor noastre. Independent de amploarea valurilor ce ne înconjoară, nimic nu este considerat fără speranţă sau fără perspectivă pentru Dumnezeu, el putându-ne salva indiferent de anvergura problemelor în care ne aflăm. Cât de predispuşi suntem să ne creăm propriile planuri la necaz, cum să trecem peste problema respectivă, când tot ce ar trebui să facem este ceea ce au făcut ucenicii: să-l trezim pe Isus.
Dacă suntem într-o relaţie vie cu el, nu ne vom descuraja, nu ne vom teme, ci îl vom chema în ajutor, credinţa noastră fiind tocmai încrederea în Domnul nostru. Să ne îndreptăm către el nu doar în caz de urgenţă, ca şi cum am apăsa un buton de panică pentru ajutor, ci şi atunci când lucrurile merg bine, când vrem să vorbim cu cineva care este mereu disponibil, ne ascultă mereu, ne mângâie şi ne înalţă. Să ne întemeiem relaţia cu el pe baze solide, astfel încât să avem pe ce construi, după care aprofunda, până în adâncurile oceanului.
Să ne cufundăm astăzi în valurile iubirii lui Dumnezeu prin versurile cântecului creştin foarte drag inimilor noastre, aparţinând formaţiei Hillsong United, intitulat Oceans (Where Feet May Fail) - Oceane (Unde paşii pot şovăi), permiţând acestui har profund să lase o amprentă în sufletele noastre.
Zoltán Csákay
*
Voi chema numele tău
formaţia Messis - de pe albumul "Închinare"
Mă chemi şi azi să merg pe ape
Spre-un viitor, necunoscut
Şi valuri vin să mă doboare
Dar mă încred şi încă lupt.
Refren: Eu voi chema numele tău.
Spre cer, Isus, privesc mereu!
Când valuri vin,
Sunt liniştit în braţul tău!
Eşti Domnul meu şi sunt al tău!
Iar harul tău mă însoţeşte
Când toţi se-ascund, cu mine fii!
Oricât de mare ar fi furtuna,
Tu, Dumnezeu, vei birui!
(de trei ori) O, Duh Sfânt, ce mă întăreşti, să-mi fii aproape
Ca să pot păşi pe ape, când Domnul meu mă cheamă!
Călăuză să-mi fii în noapte acolo unde
Doar credinţa mai rămâne, alungă-mi a mea teamă!
