Dumnezeul este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează şi se bucură pentru tine (cf. Sof 3,17)
Omul căzut în păcat poate fi asemănat cu un nefericit jefuit de tâlhari, lovit cu cruzime şi lăsat aproape mort (cf. Lc 10,30); sau cu un alt nefericit care a căzut într-o groapă adâncă (cf. Ps 35,7) sau într-o mlaştină cu nisip mişcător care cu cât încearcă să se salveze singur, mai mult se afundă. Singura lui şansă este ca cineva puternic din afara mlaştinii să vină ca să-l salveze.
După ce omul a experimentat durerea căderii, tristeţea jefuirii, groaza morţii şi neputinţa semenilor de a-l ajuta şi salva, s-a oprit lângă el Dumnezeu pe care omul l-a părăsit mergând spre ruină şi moarte. Şi ştiind Dumnezeu că suferă de multă vreme, l-a întrebat cu bunătate: Vrei să fii salvat? Vrei să te vindeci? Vrei să fii mântuit? Eu sunt cel de care tu ai nevoie (cf. In 5,6-9)! Mulţi oameni crezând că se pot salva singuri, au refuzat ajutorul. Însă mulţi l-au acceptat (cf. Ps 40,2; 107,18-20). Între cei care au acceptat mântuirea lui Dumnezeu şi care astăzi cântă de bucurie în veşnicie: "Sufletul meu preamăreşte-l pe Domnul" (Lc 1,46), este Sfânta Fecioară Maria. Aşa cum ne spune ea însăşi în cântarea ei de laudă, văzându-se mică, neputincioasă, smerită, săracă şi flămândă, a acceptat ca "braţul celui puternic al Celui care este sfânt", să o salveze. Şi nu a rămas dezamăgită, căci "lucruri mari i-a făcut ei cel atotputernic, că toate generaţiile de oameni o vor numi fericită" (cf. Lc 1,46-54).
Omul înşelat de diavol şi ajuns în valea de lacrimi a pământului, a fost amăgit din nou că trebuie să se preocupe mai întâi de jertfe făcute de el pentru Dumnezeu şi nu de primirea neprihănirii şi mântuirii de la Dumnezeu, fără de care nici o jertfă nu-i este plăcută. Numai Isus putea împlini curăţa dinăuntru şi mântuirea şi tocmai pe el unii l-au refuzat (cf. Mt 23,26; Lc 11,41).
Când îl vom primi pe Dumnezeu cel întreit şi unic, ca Dumnezeu al nostru, ca salvator al nostru, ca mântuitor al nostru, ne va veni mult mai uşor să-i înţelegem bucuria celor mântuiţi, dar mai ales bucuria lui Dumnezeu, despre care ne vorbeşte astăzi profetul Sofonia: "Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! Domnul a îndepărtat judecăţile tale, l-a îndepărtat pe duşmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău şi nu te vei mai teme de rău. În ziua aceea, se va zice în Ierusalim: "Nu te teme!", şi în Sion: "Să nu-ţi slăbească mâinile!" Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un viteaz care salvează. El se va bucura cu veselie pentru tine şi va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie. Pe cei din tine care sunt mâhniţi că sunt departe de sărbători îi voi aduna şi va fi ridicată ocara de deasupra lor" (Sof 3,14-18).
Deci, bucuria nu este numai pentru cei care primesc mântuirea lui Dumnezeu! Dar bucurie mare este şi pentru Dumnezeu însuşi, ale cărui afecţiuni de dragoste faţă de om au fost satisfăcute! Aici să ne gândim numai la bucuria lui Cristos pentru oamenii care i-au acceptat mântuirea sa de la cruce. El, care a plâns pe pământ, cunoaşte acum o bucurie deplină şi neştirbită că s-a înălţat cu ei în cer. El care a îndurat cumplita durere a Calvarului, se bucură acum veşnic împreună cu cei mântuiţi de odihna desăvârşită a paradisului.
Prin sărbătoarea de astăzi, Biserica, Maria şi Elisabeta, care au primit şi cunoscut mântuirea lui Dumnezeu, dar şi bucuria lui pentru mântuirea oferită în dar, ne spun nouă tuturor de peste 2000 de ani: "Veniţi şi ascultaţi şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru sufletul nostru (cf. Ps 66,16). "Primiţi-l pe Dumnezeu cel întreit şi unic, ca singurul şi sigurul mântuitor al vostru" (cf. Fil 2,20a)! Atunci: "Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii, căci mare este în mijlocul vostru Sfântul lui Israel" (Is 12,3.6)! Atunci veţi face o mare bucurie lui Dumnezeu însuşi (cf. Sof 3,17).
Iar o a doua învăţătură pe care vrea să ne-o transmită Biserica prin Maria în vizită la Zaharia şi Elisabeta, este aceasta: După ce l-am primit ca unic salvator pe Dumnezeu cel întreit şi unic; mai exact, după ce l-am primit pe Cristos cel trimis de Tatăl ceresc şi zămislit de la Duhul Sfânt, să prindă viaţă şi să trăiască în fiinţa noastră, trebuie să-l naştem în lume ca Maria, adică, în sufletele oamenilor.
Bucuria pe care a simţit-o Maria când a primit mântuirea lui Dumnezeu, când a acceptat planul de mântuire a lui Dumnezeu ca Isus, Fiul său să se nască în inima ei şi din inima ei în lume, prin putere a scos-o din casă, a făcut-o să urce munţii lui Israel şi să ajungă în casa preotului Zaharia şi a Elisabetei, ca să le împărtăşească misterul mântuirii. Avea dreptate profetul Isaia când a spus: "Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea!" (Is 52,7).
Maria iese din casă şi porneşte la drum pentru a-l naşte pe Isus zămislit în inima ei, în viaţa Elisabetei, a lui Zaharia, a lui Ioan Botezătorul din sânul mamei sale şi în inima locuitorilor din munţii Iudeii (cf. Lc 1,40-65). Maria porneşte la drum pentru a-l naşte pe Isus în inima locuitorilor Betleemului care căutau numai pâinea trupească (cf. Lc 2,4), a păstorilor săraci care slujeau la cei bogaţi (cf. Lc 2,16), a magilor bogaţi şi înţelepţi dar nemulţumiţi de lumea aceasta (cf. Mt 2,1-2), a regilor pământului care se temeau de el (cf. Mt 2,3), a evreilor şi preoţilor chemaţi primii la mântuire, dar ajunşi indiferenţi (cf. Mt 2,4-6), a drepţilor care aşteptau mântuirea (cf. Lc 2,25). Maria porneşte la drum pentru a-l naşte pe Isus în inima păgânilor din Egipt care nu-l cunoşteau (cf. Mt 2,14). Maria porneşte la drum pentru a-l naşte pe Isus în inima celor din Nazaret care locuiau în întuneric şi în umbra morţii (cf. Mt 2,23; 4,16). Maria porneşte la drum pentru a-l naşte pe Isus în inima cărturarilor din Ierusalim pe care să îi înveţe adevărul (cf. Lc 2,46-47). Maria porneşte la drum pentru a-l naşte pe Isus în inima celor din Cana Galileei care nu cunoşteau decât lipsa (cf. In 2,3-8), a oamenilor care îl urmau pe Isus numai pentru viaţa aceasta (cf. Lc 8,19). Maria porneşte la drum pentru a-l naşte pe Isus în inima călăilor de la Golgota care nu cunoşteau decât jaful şi violenţa (cf. In 19,25). Maria porneşte la drum pentru a se alătura şi pentru a-l renaşte pe Isus în inima a ucenicilor descurajaţi (cf. Fap 1,14). Maria porneşte la drum cu Ioan pentru a-l naşte pe Isus şi în inima a păgânilor din Efes care nu cunoşteau decât amăgirile zeilor falşi (cf In 19,27). Dar, Maria porneşte la drum din cer şi apare în diferite locuri de pe pământ pentru a-l renaşte pe Isus în inima oamenilor de astăzi care au pierdut simţul sacrului şi al păcatului.
Am enumerat toate aceste drumuri făcute de Maria şi toate aceste locuri şi categorii de oameni la care a ajuns Maria cu dragoste de mântuirea lor, purtându-l pe Isus, pentru ca fiecare dintre noi care zicem că suntem creştini, că l-am primit pe Isus ca mântuitor şi că am avem dragostea lui asemenea ei, să înţelegem, să învăţăm şi să plecăm şi noi la drum misionar şi să-l predicăm pe Isus tuturor categoriilor de oameni care trăiesc pe pământ şi care au nevoie urgentă de mântuirea lui.
Iată, ce ne spune sfântul Paul în lectura a doua de astăzi: "Fraţilor, iubirea să vă fie fără ipocrizie, urâţi răul, ataşaţi-vă de bine, iubiţi-vă unii pe alţii cu iubire frăţească, întreceţi-vă în a vă stima unii pe alţii! Neobosiţi în râvnă, înflăcăraţi de Duh, slujiţi Domnului! Plini de bucurie în speranţă, statornici în încercare, stăruiţi în rugăciune! Luaţi parte la trebuinţele sfinţilor! Practicaţi ospitalitatea! Binecuvântaţi-i pe cei care vă persecută: binecuvântaţi şi nu blestemaţi! Bucuraţi-vă cu cei care se bucură şi plângeţi cu cei care plâng! Să aveţi aceleaşi sentimente unii pentru alţii! Nu râvniţi la funcţii înalte, ci lăsaţi-vă atraşi de cele modeste" (Rom 12,9-16)!
Lista celor care au primit mântuirea lui Dumnezeu, prin Cristos şi Duhul Sfânt şi apoi au dus-o mai departe şi altora, a început cu Maria, dar apoi a continuat cum spune sfântul Paul cu: apostolii, evangheliştii, păstorii, învăţătorii şi cu profeţii care sunt toţi creştinii (cf. Ef 4,11). Căci aşa a zis Domnul: "În zilele de pe urmă, voi turna din Duhul meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise! Da, chiar şi peste robii mei şi peste roabele mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul meu şi vor proroci" (Ioel 2,28-29; Fap 2,17-18).
Dacă fiecare botezat "i-ar vizita" pe semenii lui cu Evanghelia, cu dragostea, cu viaţa trăită în Cristos, aşa cum "i-a vizitat Maria" şi apoi toată lista enumerată de sfântul Paul, numărul oamenilor mântuiţi ar fi mult mai mare, iar bucuria lui Dumnezeu ar fi totală. Întrebare acum: Oare noi facem parte din listă purtătorilor şi născătorilor lui Cristos în lume, listă care a început cu Sfânta Fecioară Maria şi a continuat cu apostolii, evangheliştii, martirii şi cu toţi mărturisitorii credinţei? Dacă nu să ne înscriem măcar acum!
Marie, regina apostolilor, roagă-te pentru noi!
Pr. Ioan Lungu
