După ce s-a născut Isus în Betleemul Iudeii în zilele lui Irod, regele, iată că au ajuns la Ierusalim nişte magi din Răsărit şi întrebau, spunând: "Unde este regele nou-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să-l adorăm". Auzind aceasta, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Adunându-i pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde avea să se nască Cristos. Ei i-au spus: "În Betleemul Iudeii, căci aşa este scris de profet: «Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va păstori poporul meu, Israel»". Atunci Irod, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, le-a spus: "Mergeţi şi informaţi-vă cu exactitate despre copil şi, când îl veţi fi găsit, făceţi-mi cunoscut şi mie ca să merg şi eu să-l ador!" După ce l-au ascultat pe rege, au plecat, şi iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra locului unde era copilul. Când au văzut steaua, au fost cuprinşi de o bucurie foarte mare. Şi, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând la pământ, l-au adorat şi, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie şi smirnă. După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Irod, au plecat pe alt drum în ţara lor. (Evanghelia după sfântul Matei 2,1-12)
- Chiar dacă la Naşterea Domnului intră în scenă şi îngerii, istorisirea acestui eveniment unic în istoria lumii este plină de calm, linişte şi limitată la puţine persoane. Şi totuşi, Naşterea Mântuitorului nu are importanţă doar pentru acei păstori umili, ci pentru întreaga umanitate; ba chiar pentru întreaga creaţie. Sărbătoarea de astăzi revelează chipul unui Dumnezeu care se arată şi popoarelor păgâne, popoare care nu primiseră nicio profeţie, precum evreii. Şi, ceea ce poate ar trebui să-i pună pe gânduri pe urmaşii lui Avraam este faptul că ei nu-i prezintă omagii Noului Născut, ci nişte păgâni veniţi de la mari depărtări, călăuziţi de o stea.
- Evanghelistul Matei ne prezintă venirea în Palestina a unor astrologi păgâni. Imaginaţia şi fantezia noastră îi îmbracă în diferite culori şi haine pe cei trei magi, Gaspar, Melchior şi Baltazar. Cine erau ei? Nişte magi babilonieni care au învăţat de la diaspora ebraică din ţara lor să aştepte un rege eliberator? Sau poate erau nişte preoţi din imperiul mezilor, deveniţi apoi adepţi ai învăţăturilor lui Zoroastru? Sau poate erau înalţi funcţionari, sfetnici şi preoţi babilonieni care se ocupau şi cu astronomia şi astrologia? Evanghelia ne spune că ei sunt călăuziţi în drumul lor de o stea (cometă) care se deosebeşte de celelalte stele de pe bolta cerească şi care-i captivează în aşa măsură încât se pun în mişcare, urmărindu-i traiectoria, fapt care le poartă paşii spre Ierusalim. Israeliţii, în schimb, nu o văd şi nu-i înţeleg mesajul; ei preferă să rămână nemişcaţi în convingerile şi tradiţiile lor religioase, refuzând să asculte glasul misterios al lui Dumnezeu care acum le vorbeşte prin această stea.
- Câte stele (oameni sfinţi şi carismatici) nu au apărut pe bolta bimilenară a creştinismului, iar creştinii nu le-au acordat atenţie şi au preferat să rămână închişi în falsele lor siguranţe! Câţi oameni nu trec şi astăzi pe lângă noi, strălucind ca stelele cerului, iar noi preferăm să fim orbiţi în continuare de luminile false ale atâtor falşi profeţi şi învăţători!
- Şi astăzi sunt mulţi străini care ne întreabă: "Unde este Dumnezeul vostru?", iar întrebarea lor ne deranjează, ne irită sau ne pune în dificultate. Noi, cei care ne considerăm drepţi şi pe drumul cel bun, ne simţim deranjaţi sau chiar ofensaţi de toţi cei care nu sunt convinşi de Dumnezeul nostru. Un creştin ortodox nu este mulţumit că un catolic nu crede în Dumnezeul lui "ortodox", şi invers. Aşa cum un protestant sau neoprotestant nu este mulţumit de Dumnezeul catolicilor sau al ortodocşilor. Diviziunile dintre creştini reprezintă probabil cel mai mare scandal pe care ei îl dau lumii. Şi ce să mai spunem de miliardele de necreştini care nu sunt atrase de Dumnezeul creştinilor? Sunt mulţimi nenumărate care îl caută pe Dumnezeu, iar creştinii, ca şi evreii de odinioară, rămân liniştiţi sau indiferenţi în siguranţele lor şi nu-L arată nenumăraţilor căutători (magi) de Dumnezeu.
- Dumnezeul întrupat în pruncul din ieslea Betleemului nu are în planurile sale niciun puci militar şi niciun plan de înlăturare de pe tron a vreunui rege, împărat sau preşedinte. Şi totuşi, sunt mulţi Irozi atât de geloşi pe puterea lor încât pun la cale uciderea, eliminarea oricărui posibil adversar. Setea de putere îi face pe unii oameni mai sângeroşi decât cea mai feroce bestie sălbatică. În pofida atitudinii lui Irod, magii, conduşi de stea, ajung la prunc, îi aduc omagii, iar apoi, conduşi de Providenţa divină, pe alt drum se întorc în ţara lor. Acest fapt ne duce cu gândul la păgâni în care Cristos a găsit o credinţă mai mare decât între evrei, urmaşii dreptului Avraam. Iar în istoria Bisericii sunt nenumăraţi convertiţi, veniţi din afara spaţiului religios creştin care au deschis căi minunate venirii lui Dumnezeu în această lume (vezi cazul lui Saul, devenit marele apostol al neamurilor păgâne, sfântul Paul: Fapte 9, 26-30).
Pr. Emil Dumea
