Joi, 26 decembrie 2019, a doua zi de Crăciun, în sărbătoarea Sfântului Ştefan, la ora 11.00, în biserica "Sfântul Anton de Padova" din Răchiteni a fost celebrată o Liturghie pontificală prilejuită de sfinţirea vitraliilor şi a noilor bănci din biserică. Liturghia a fost prezidată de Excelenţa Sa Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, cu participarea mai multor preoţi din dieceză.
Cu emoţie şi bucurie, părintele paroh Inocenţiu Arcana şi credincioşii din Răchiteni l-au primit pentru prima oară în comunitatea lor pe episcopul Iosif Păuleţ. La Liturghia din sărbătoarea Sfântului Ştefan, dar totuşi în atmosfera Crăciunului, răchitenenii au trăit momente emoţionante. Tinerii din Acţiunea Catolică s-au implicat în momentele importante ale sărbătorii, iar corul a răsunat în acordurile cântecelor liturgice.
Predicator a fost Preasfinţitul, care a evidenţiat armonia dintre sărbătoarea Crăciunului, când Cristos vine printre noi pentru a ne obţine mântuirea şi primul martir, care şi-a dat viaţa pentru Cristos. Atât Isus, cât şi sfântul Ştefan au primit moartea cu bucurie, iertându-i pe cei care i-au omorât. Sunt exemple strălucite de trăire a iubirii dusă la extremă. Caritatea şi iubirea trebuie să fie note caracteristice ale creştinilor, care se pot dobândi doar cu ajutorul Duhului Sfânt. Preasfinţitul a subliniat faptul că orice duşman poate fi transformat în prieten cu iubire şi rugăciune.
După distribuirea sfintei Împărtăşanii, au fost sfinţite noile bănci şi vitraliile din biserică, munca şi efortul de un an de zile a părintelui paroh. Vitraliile sunt adevărate ferestre spre cer prin care credincioşii pot atinge divinul, apelând la ajutorul sfinţilor şi totodată ferestre prin care cerul se oglindeşte în sufletele noastre prin ochii sfinţilor. Un regal al sfintelor şi al sfinţilor pe o parte şi pe alta a bisericii noastre, o coroană de flori frumoase oferită Domnului, dar şi nouă, oamenilor. Vitraliile cuprind imagini ale sfinţilor, prieteni ai sfântului Anton, patronul bisericii din Răchiteni, care au fost copleşiţi de focul Duhului Sfânt şi în care sămânţa iubirii a făcut să crească roadele harului.
Primul vitraliu realizat în biserică la scaunele de spovadă, reprezentarea sfântului Ieronim, înfăţişat ca un pustnic sumar îmbrăcat, având în chilia sa numai crucea, craniul şi Biblia, pe care a iubit-o atât de mult şi pe care a tradus-o în limba latină, cunoscută cu numele de Vulgata. Este o imagine fascinantă care ne duce cu gândul la condiţia noastră de muritori. Efectiv, nu ai cum să nu faci o spovadă bună văzând această imagine. Acest vitraliu se datorează Monseniorului Ieronim Iacob, consăteanul nostru, căruia îi mulţumim pe această cale.
Începând de la altar, pe partea sfinţilor sunt alte vitralii: fericitul Anton Durcovici, episcop de Iaşi, mort în închisoarea comunistă de la Sighet, în urma tratamentului inuman pe care l-a primit; sfântul papă Ioan Paul al II-lea, un papă iubit atât de catolici, cât şi de necatolici, o autoritate mondială care a reuşit să influenţeze mersul lumii ca nici un alt lider spiritual sau om de stat; sfântul Francisc de Assisi, cel mai mare sfânt al evului mediu, căruia Dumnezeu i-a vorbit dintr-un crucifix spunându-i: "Mergi şi repară Biserica mea, care merge spre ruină"; fericitul Ieremia Valahul, un călugăr care a trăit pe meleagurile noastre şi care şi-a dedicat viaţa slujirii aproapelui; sfântul Dominic Savio, care a murit la vârsta de aproape 15 ani şi care a fost înflăcărat de simpla "formulă a sfinţeniei" descoperită de Ioan Bosco - "Mai întâi fii vesel, în al doilea rând, îndeplineşte-ţi datoriile şi apoi fă bine altora!"; Vladimir Ghica, preot martir, mort în închisoarea comunistă de la Jilava, după doi ani de tortură, o pildă vie din istoria recentă a României, care aminteşte de sacrificiul Mântuitorului.
Tot începând de la altar, pe partea sfintelor, avem aceste vitralii: sfânta Tereza de Calcutta - un simbol al carităţii în lume şi ale cărei cuvinte vor rămâne pururi în sufletele oamenilor: "Nu este vorba de cât de mult facem, ci de cât de multă dragoste depunem în ceea ce facem"; sfânta Tereza a Pruncului Isus, a cărei vocaţie a fost iubirea. Când avea zece ani, s-a îmbolnăvit grav, dar s-a vindecat miraculos afirmând: "Sfânta Fecioară mi-a apărut aşa de frumoasă, cum nu văzusem niciodată ceva asemănător"; sfânta Rita din Cascia - "sfânta cazurilor imposibile" sau "sfânta spinilor şi a trandafirului", care într-un extaz a primit un stigmat aparte, un spin din coroana lui Cristos i s-a înfipt pe frunte; sfânta Brigita a Suediei şi-a consumat întreaga viaţă pentru întoarcerea papei la Roma din exil de la Avignon, ca să strălucească între creştini unitatea; fericita Veronica Antal, fecioară martiră a zilelor noastre, care cu multă iubire şi-a oferit viaţa slujirii lui Isus prin votul curăţiei; sfânta Clara din Assisi, descrisă într-o laudă din secolul al XIV-lea cu următoarele cuvinte: "Dumnezeu cel Preaînalt, voind să-l readucă pe Fiul său în zilele noastre, l-a trimis pe Francisc şi, în locul mamei sale, a trimis-o pe Clara, fecioara fericită".
În absidele laterale ale bisericii sunt reprezentate sacramentele, fără sacramentul Euharistiei, care, de fapt, nu lipseşte, ci se află în centrul bisericii şi anume la altar, în tabernacol. Dintre vitralii nu puteau lipsi imaginea lui Isus şi cea a mamei cereşti. Ele se regăsesc în două medalioane reprezentând "Preasfânta Inimă a lui Isus" şi "Inima Neprihănită a Mariei".
Sunt sfinţi care au trăit în diferite timpuri, dar predomină sfinţii mai actuali. Pe partea dreaptă sfinţii, iar pe partea stângă sfintele, creează un echilibru şi un scut de apărare, parcă, împotriva agitaţiei din zilele noastre. Totodată se creează un cadru spiritual intim, favorabil rugăciunii, meditaţiei şi înălţării minţii noastre către Dumnezeu.
Toţi sfinţii şi sfintele sunt adevărate modele pentru copii, tineri, adulţi şi bătrâni pentru că au trăit în lume ca şi noi, s-au luptat cu păcatul şi cu greutăţile vremurilor în care au trăit, dar au ieşit învingători pentru că nu au renunţat. Vitraliile ne îndeamnă la lupta cu păcatul: "Când nu mai poţi să alergi, ia-o la trap! Când nu poţi nici asta, ia-o la pas! Când nu poţi să mergi, ia bastonul! Însă nu te opri niciodată!" (Sfânta Tereza de Calcutta).
Îi mulţumim părintelui paroh pentru toate eforturile făcute în comunitatea noastră, pentru iniţiativa de a transforma biserica din Răchiteni într-o adevărată bijuterie de mare preţ, plăcută Domnului, dar şi nouă credincioşilor.
Îi mulţumim Preasfinţitului pentru venirea printre noi, pentru binecuvântările acordate şi-i dorim un episcopat plin de roade. Dumnezeu să-l însoţească pas cu pas în misiunea încredinţată, iar noi îl asigurăm de rugăciunile noastre şi-l aşteptăm să ne viziteze cât mai des.
Le mulţumim tuturor preoţilor prezenţi la celebrare şi într-un mod special îi mulţumim părintelui Ştefan Lupu pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului. Tuturor vă dorim multă sănătate, răsplată de la Domnul şi La mulţi ani!
Îi mulţumim bunului Dumnezeu pentru că ne-a ajutat să trăim aceste clipe înălţătoare!
Prof. Cristina Ghercă
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 26 decembrie: Răchiteni: Împreună cu sfinţii în bucurie şi sărbătoare
