Din partea pr. decan Pavel Balint, paroh la Parohia Bad Deutsch-Altenburg, Austria, a sosit o invitaţie frăţească şi creştinească la o rugă comună pentru cauza episcopului martir dr. Anton Durcovici.
Este un apel şi o voce de lângă baptisterul, unde a fost botezat viitorul păstor al diecezei noastre şi unde a început să-l cunoască pe Isus, Marele Preot, care-i va lumina paşii copilăriei şi de care se va lega toată viaţa până la jertfa supremă. De aici a început drumul de credinţă al copilului Anton, din familie pentru că mama care l-a născut nu i-a transmis numai viaţa trupească, ci şi seva binefăcătoare a iubirii creştine.
Ajuns încă de mic în România, la Iaşi, după ce a trecut prin Moldova de dincolo de Prut şi, mai târziu, prin Ploieşti, s-a stabilit definitiv, la Bucureşti. Elevul, seminaristul şi, în sfârşit, preotul Anton a beneficiat de un mare dar: a avut-o alături pe mama sa plină de iubire şi de credinţă.
Aducându-ne aminte în aceste zile de marele nostru erou, de episcopul martir al diecezei noastre, care a ajuns să-şi dea viaţa pentru credinţă şi pentru popor, mă bucur să subliniez această notă particulară din viaţa lui, adică faptul că a avut alături de el o mamă, o mamă iubitoare, grijulie, care nu numai că l-a ajutat în momente grele, nu numai că l-a îndemnat pe drumul mereu ascendent al slujirii şi l-a încurajat în atâtea misiuni preoţeşti, ci ea efectiv l-a însoţit cu rugăciunea ei şi cu mare delicateţe spirituală.
Acest lucru ne face să ne gândim cum odinioară, lângă Isus, a fost şi a rămas Maria, cea iubitoare şi discretă, care nu numai că i-a oferit sânul ei pentru viaţă, nu numai că l-a îngrijit şi i-a oferit tot ceea ce avea nevoie în timpul copilăriei, adică adăpost şi hrană, ci i-a dăruit dragostea ei însoţită de rugăciunile pe care le înălţa spre Dumnezeu, singură ori împreună cu Iosif şi cu celelalte femei sfinte.
Mă bucur să semnalez şi un alt fapt semnificativ. În curtea seminarului nostru din Iaşi există o statuie a Maicii Domnului, sculptată în piatră, despre care avem informaţii că era statuia predilectă a mamei Preasfinţitului Anton Durcovici. A ajuns la noi atunci când s-au redeschis porţile seminarului din Iaşi, în anul 1956.
De atunci, această statuie, pe care o văd preoţii, seminariştii şi trecătorii, transmite tuturor un mesaj: este Maica Domnului venerată de mama episcopului nostru. Maria Durcovici a fost modelul de mamă a unui preot şi apoi episcop, iar Maica Sfântă a inspirat-o să-i stea alături fiului ei, Anton, cu iubirea ei maternă, cu rugăciunile ei fierbinţi şi continuă să ne vorbească nouă, dar mai ales mamelor creştine, arătând tuturor cât de importantă este iubirea unei mame şi rugăciunea ei pentru preoţi.
Este o provocare pe care Maica preasfântă, Fecioara Maria, şi mama episcopului nostru Anton o adresează tuturor ca să-i însoţim pe preoţi cu rugăciunile noastre, aşa cum a făcut Maria pentru Isus şi apostolii săi şi cum a ştiut să o facă o mamă de preot şi episcop.
Felicitând apelul părintelui paroh şi decan Pavel Balint din Bad Deutsch-Altenburg, mă bucur să îndemn toate mamele din Biserica noastră locală şi pe toţi bunii noştri creştini să se roage pentru preoţi în acest An al Sfintei Preoţii şi, în special, să se roage pentru ca păstorul nostru, episcopul Anton, să fie cât mai curând ridicat la cinstea altarelor.
Recomand cu bucurie ca rugăciunea mamelor pentru preoţi să fie îndreptată către Marele Preot Cristos, prin mâinile preacurate ale Fecioarei Maria, pe care episcopul nostru a iubit-o aşa de mult şi pe care el, în momentele cele mai grele, ne-a lăsat-o drept ocrotitoarea noastră cerească.
Fecioară preacurată, Maica Preotului Cristos şi Maica tuturor preoţilor, intervino tu pe lângă tronul ceresc pentru ca episcopul nostru Anton să fie ridicat la cinstea altarelor şi ocroteşte-i, tu, Fecioară Preacurată, pe toţi preoţii noştri în misiunea lor.
Iaşi, 2 decembrie 2009
Petru Gherghel
episcop de Iaşi
