S-au împlinit 56 de ani de la moartea episcopului martir Anton Durcovici la 10 decembrie 2007. PS Petru Gherghel a celebrat sfânta Liturghie pentru episcopul Durcovici luni, 10 decembrie 2007 la ora 18.00 în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi. Alături de Excelenţa sa au concelebrat cinci preoţi.
La predică Preasfinţitul a spus că 10 decembrie este o zi care trebuie să rămână pentru noi o zi de memorie, o zi care nu trebuie să fie uitată niciodată. Ceea ce s-a întâmplat la această dată este de fapt ceea ce ne-a spus Isus în evanghelia pe care am ascultat-o: el a venit să dea mărturie despre Tatăl, despre iubirea sa faţă de oameni, a venit să moară pentru noi, ca noi să avem viaţă. Este, aşadar logica lui Dumnezeu care vine pe pământ, este logica bobului de grâu care cade sub brazdă şi moare pentru a aduce rod; dacă nu moare, rămâne singur. Aşadar, în această zi în care îl amintim pe episcopul nostru este, de fapt, o retrăire a vieţii lui Isus, a evangheliei pe care am ascultat-o astăzi. Este ziua intrării în patria cerească a Preasfinţitului Anton Durcovici. Excelenţa sa a mai amintit că la seminar a avut loc la 10 decembrie 2007 un simpozion cu tinerii preoţi care au venit să-şi primească diplomele de recunoaştere a muncii lor de 10 ani. În cadrul simpozionului au avut ocazia să vadă portretul unui adevărat păstor care îşi dă viaţa pentru oile sale în persoana episcopului Durcovici. Tot la simpozion, rectorul seminarului a spus că merită să se ţină minte cum a ştiut un păstor să-şi iubească turma, cum a ştiut episcopul Anton Durcovici să-i iubească pe seminarişti, turma ce i-a fost încredinţată spre păstorire la Iaşi. Un păstor care şi-a iubit turma dându-şi viaţa asemenea lui Isus.
Vorbind despre munca episcopului Anton Durcovici în Dieceza de Iaşi, Preasfinţitul a spus că prin ideile sale el a lucrat pentru a-i întări pe credincioşii săi în credinţă, în iubirea faţă de Dumnezeu, nu altceva, să-i facă să fie pregătiţi pentru orice jertfă în apărarea lui Cristos şi pentru aceasta el nu a putut să fie lăsat liber, pentru că era considerat unul care întreţinea în oameni flacăra iubirii totale, a credinţei. Excelenţa sa a recomandat ca important de reţinut, când celebrăm amintirea trecerii sale în împărăţia celor drepţi, ceea ce ne-a lăsat ca moştenire: iubirea faţă de Dumnezeu, Isus din Euharistie şi încrederea în Maica Sfântă.
Cu referire la această moştenire, Excelenţa sa a dat un exemplu din ceea ce relatează pr. Anton Despinescu despre un fapt petrecut la Bucureşti, în anul 1944: marele bombardament asupra Bucureştiului când toţi cei din casa episcopală s-au retras în subsol. Ultimul care a intrat a fost episcopul de mai târziu, canonicul Anton Durcovici, rectorul seminariştilor, purtând în braţe pixida cu ostiile din tabernacol pentru a-l apăra pe Isus în faţa acelui bombardament. În acele momente, rugăciunea canonicului Durcovici era atât de puternică, încât toţi ceilalţi s-au unit în rugăciune cu Isus cerându-i lui să intervină şi să ocrotească casa.
Preasfinţitul a amintit apoi de o altă caracteristică a vieţii acestui erou: iubirea faţă de mama, spunând că lângă el a avut-o necontenit pe mama Maria, mama proprie care l-a iubit şi care a transmis toată credinţa şi iubirea în sufletul preotului de mai târziu şi curajosului apostol. De asemenea, a mai spus că statuia care a aparţinut familiei Durcovici din curtea seminarului din Copou este Madona către care mama lui l-a îndreptat mereu şi că el a voit să aşeze această dieceză sub ocrotirea Maicii Domnului, cunoscându-se rugăciunea de consfinţire către Inima Neprihănită a Mariei pe care episcopul Durcovici a făcut-o la 22 august 1948, nu cu mult înainte de a fi arestat. Această prezenţă a Maicii Domnului, a mai adăugat Excelenţa sa, a rămas mereu în poporul nostru, mereu alături de cei care au trebuit să lupte; Dieceza de Iaşi a avut şi are o mulţime de vocaţii, o mulţime de familii bune şi nu se explică altfel acest lucru, decât prin iubirea şi încrederea deosebită a familiilor în Maica Preasfântă.
Preasfinţitul a afirmat că acestea sunt dovezi ale unei binecuvântări speciale din partea lui Dumnezeu pe care le legăm direct de oferta episcopului nostru, a preoţilor noştri care au suferit şi au murit, de iubirea credincioşilor noştri care s-au încrezut în Maica Sfântă.
În încheiere Preasfinţitul a vorbit despre necesitatea de a duce mai departe moştenirea primită rugându-ne lui Dumnezeu şi Maicii Preacurate să ne facă capabili de a şti să dăm mărturie despre iubirea lui Dumnezeu cu acel curaj al eroilor noştri, al eroului şi martirului Anton Durcovici.
La finalul Liturghiei, PS Petru a prezidat un requiem în memoria episcopului Durcovici.
Maricel Bulai
