Sâmbătă, 10 august 2002, pentru trei tinere această zi a avut o semnificaţie aparte. Soarele parcă a strălucit într-un mod deosebit deasupra localităţii Oituz, din judeţul Bacău şi asupra clădirii bisericii catolice cu hramul "Preasfânta Treime". Aici trei tinere catolice, după un stagiu de pregătire, au făcut un pas important, alegând să trăiască vocaţia creştină în cadrul Congregaţiei "Surorile Benedictine ale Divinei Providenţe". Iustina Pârgaru şi Mihaela Baciu au făcut profesiunea perpetuă, conştiente fiind de chemarea pe care Dumnezeu le-a adresat-o, răspunzând cu un da hotărât. Novicea Irina Tulbure, cea mai tânără dintre ele, a făcut prima profesiune religioasă.
Afară se auzea glasul clopotelor, care îi chemau pe credincioşi să vină să îmbrace haina de nuntă şi să participe la această sărbătoare. În biserică, Mirele Cristos privea pe cele trei fecioare care au venit în faţa altarului să aducă ofranda vieţii lor, alegând să i se consacre cu inima şi trupul. De acolo, de pe lemnul crucii, Isus părea că le întâmpină cu braţele deschise pe cele trei fecioare care au păstrat candela aprinsă, pregătite pentru întâlnirea cu Mirele lor. La altar au fost aprinse trei lumânări, simbolizând cele trei voturi care urmau să fie pronunţate. Simultan de la cor s-au auzit acordurile instrumentelor, la care s-au adăugat glasurile cristaline ale membrelor corului, alcătuit în special din măicuţe şi tinere. Erau apoi rugăciunile pe care cei prezenţi (dintre care mulţi erau rude sau prieteni ai sărbătoritelor) le înălţau către bunul Dumnezeu, ca el să le binecuvânteze cu harurile sale pe aceste tinere, pentru ca ele să dea mărturie în lume despre iubirea cu care Domnul le înconjoară pe creaturile sale.
Liturghia solemnă, prezidată de Mons. Alois Fechet (alături de Sfinţia sa au fost parohul comunităţii şi alţi trei preoţi), a început cu o ceremonie simplă, prin care cele trei viitoare măicuţe au fost invitate să se apropie de sfântul altar. Totul a fost marcat de emoţia vizibilă de pe chipurile celor prezenţi, dar sesizabilă mai ales în glasurile celor trei tinere. În cuvintele predicii, Mons. Fechet a subliniat încadrarea acestui moment festiv între sărbătoarea Schimbării la Faţă a lui Isus şi sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului. Patronul acestei zile de sâmbătă, Laurenţiu, a dat mărturie cu preţul vieţii despre adevăratele comori ale Bisericii: cei săraci, cei marginalizaţi. Mons. Alois Fechet a accentuat, de asemenea, că o călugăriţă îi iubeşte pe cei săraci, pe cei mici, mânată de dragostea pentru Cristos, Mirele. "Dumnezeu să privească cu milostivire asupra voastră pentru ca tot ce v-aţi propus astăzi să puteţi păstra cu statornicie şi să fiţi mirese preaiubite ale lui Isus". În continuare, părintele a adăugat: "Unele persoane doresc să demonstreze că-l iubesc pe Dumnezeu printr-un gest prin care îi oferă lui Dumnezeu întreaga lor fiinţă. Prin voturile depuse, aceste persoane doresc să nu-şi mai aparţină lor, ci cu totul se oferă lui Dumnezeu: inima, gura, mâinile toată fiinţa lor. (...) O călugăriţă exprimă public hotărârea luată, verificată şi analizată, dovedind că este capabilă să fie la înălţimea acestei consacrări". Parabola bobului de grâu din pericopa evanghelică va fi far călăuzitor pentru aceste tinere: "Murind, bobul încolţeşte, creşte, se dezvoltă, produce spice şi dă roade". Adresându-se tinerelor, Mons. Alois Fechet le-a spus: "Dragi surori, care v-aţi decis să faceţi promisiunea religioasă, să aveţi mereu în faţa ochilor voştri pe acela pe care l-aţi ales azi. Aţi studiat doctrina: urmează să o trăiţi şi să o propuneţi în mijlocul celor pe care îi veţi sluji. Viaţa voastră să fie ca bobul de grâu, să producă roade în Biserica lui Cristos. El, Mirele, va fi mulţumit de voi şi vă va da putere să duceţi mai departe misiunea voastră".
A urmat ritualul rostirii profesiunii în faţa reprezentantelor congregaţiei şi a Mons. Alois Fechet.
La împărtăşanie, toţi cei care s-au apropiat de masa euharistică au trecut pe lângă cele trei mirese care, aşezate în bănci acoperite de un voal alb, îşi celebraseră căsătoria mistică, unindu-se cu cel pe care, în faţa credincioşilor şi a reprezentanţilor ierarhiei bisericeşti, au făgăduit să-l slujească într-un chip deosebit prin voturile de castitate, sărăcie şi ascultare - cele trei pietre de hotar ale trăirii creştine.
Aplauzele celor prezenţi, la încheierea celebrării, au răsunat în biserică, manifestând bucuria de a lua parte la un astfel de eveniment.
Am ieşit din biserică şi soarele m-a întâmpinat şi mai strălucitor. Era oare o reflexie a strălucirii Soarelui-Cristos? Oricum, în suflet mi-a rămas amintirea noilor surori care s-au adăugat lucrătorilor din via Domnului. Mi-am îndreptat privirea spre cele trei sărbătorite care tocmai ieşeau din biserică şi le-am văzut înconjurate de rude şi de cunoscuţi, care le copleşeau cu îmbrăţişări şi cu urări de bine. În ochii multor dintre ei strălucea o licărire deosebită de lumină: erau lacrimi de bucurie şi emoţie. În urma lor, uşa bisericii s-a închis şi parcă acolo sus, pe firmamentul cerului, soarele a avut pentru o clipă forma unei cruci, de pe care, cu braţele larg deschise, Isus, Mirele ceresc, le cuprindea într-o îmbrăţişare mistică pe miresele sale.
Ovidiu Bişog
