Suferinţa este într-adevăr un mare mister al existenţei noastre pământeşti. Doar simplul fapt de a vorbi despre ea ne înfioară. Când ajungem să o întâlnim în persoanele care ne sunt alături şi în mod particular în cei dragi, ne simţim apăsaţi şi poate uneori copleşiţi. Când ajungem să o experimentăm în propria noastră piele, căutăm să fugim, să o îndepărtăm cât mai mult de existenţa noastră pe care o dorim senină şi fericită.
Avem însă ocazia să întâlnim şi persoane care pe patul suferinţei trăiesc cu seninătate şi chiar cu un zâmbet senin pe buze acest mare mister.
Am avut ocazia ca la începutul acestei luni să vizităm o persoană deosebită care a fost chemată să trăiască acest mister al suferinţei departe de patria sa. Părintele Matei Iosif care se află de circa cinci ani în Italia, în localitatea Villanova Mondovi, în grija Surorilor Misionare ale Pătimirii lui Isus, ne-a găzduit pentru câteva ore în simpla, dar primitoarea cameră din casa surorilor care cu mult drag îi oferă atenţia şi îngrijirea de care are nevoie. Am avut ocazia să participăm la o sfântă Liturghie celebrată în camera sa, Liturghie la care şi el într-un mod foarte umil şi simplu a fost concelebrant.
În cele câteva zeci de minute pe care le-am petrecut împreună, nu ne-a putut spune multe lucruri prin cuvinte, însă prin seninătatea privirii şi prin zâmbetul constant prezent pe buzele sale ne-a transmis un frumos mesaj de încurajare.
Orice mister, chiar şi cel al suferinţei, trebuie trăit cu multă dăruire şi seninătate. Prin zâmbetul său ne-a spus totul. Este unicul mijloc împreună cu rugăciunea şi cu suferinţa oferita, pe care el, în momentul de faţă, le mai are la dispoziţie pentru a mai spune ceva despre sine şi a mai predica altora. Chiar dacă distrofia musculară care îl ţintuieşte la pat nu îi mai permite nici măcar să respire şi să se hrănească fără ajutorul aparatelor, ochii şi inima sa continuă să transmită şi să vorbească despre marele mister pe care este chemat să-l trăiască.
L-am lăsat pe părintele la fel cum l-am găsit, senin. Noi însă, deşi marcaţi de asemenea suferinţă, ne-am întors mai senini şi parcă mai întăriţi în a ne purta crucea şi a fi dispuşi, nu a înţelege, ci a lăsa ca şi în viaţa noastră să lucreze acest mare mister.
Redăm în continuare câteva date personale despre părintele Iosif Matei, date pe care le considerăm utile celor care l-au cunoscut şi o invitaţie la a-l cunoaşte, pentru cei care doar în treacăt au auzit de Sfinţia sa, cu precizarea că i-ar face bine şi l-ar îmbucura orice vizită din partea celor care, în treacăt prin Italia, zona Torino, i-ar face o vizită.
S-a născut la 7 martie 1950 la Faraoani, în judeţul Bacău. După absolvirea şcolii generale în satul natal, în 1969 a absolvit la Iaşi Şcoala de Cantori, iar în anul 1975, prin impunerea mâinilor PS Petru Pleşca, a fost hirotonit preot pentru Dieceza de Iaşi. A activat ca vicar şi apoi ca paroh în mai multe parohii din Dieceza de Iaşi, iar din anul 2007, după deteriorarea stării de sănătate s-a retras la Villanova Mondovi, Italia, unde este îngrijit cu multă dragoste maternă de către Surorile Misionare ale Patimii lui Isus.
Eugenia şi Iosif
