Piatra Neamţ: "De la eu la noi"
Sâmbătă, 11 iunie 2016, la Piatra Neamţ, a avut loc cursul pentru logodnici la care au fost prezente patru perechi şi jumătate. Cursul a fost ţinut de specialişti din cadrul Oficiului pentru Familii din Dieceza de Iaşi.
Auzisem mai de mult despre această iniţiativă a Oficiului pentru Familii şi, recunosc, mi-am dorit mult să ajung să particip. Câte o prietenă îmi mai vorbea despre noutăţile auzite pe parcursul unei astfel de zile, dar voiam să mă conving împreună cu prietenul meu că ceea ce se spune, chiar ne este de folos.
Recunosc, părintele paroh m-a avizat târziu. Trecuse deja varianta cea mai apropiată şi am decis ca alături de prieten, viitorul meu soţ, chiar dacă era mai departe şi necesita un cost suplimentar, să ne facem cadou o "ieşire" la Piatra Neamţ, în oraşul telegondolei, la poalele Pietricicăi, acolo unde auzisem de la mai mulţi că este gazon printre blocuri.
La ora 8.45 eram deja la biserica nouă, din centru şi aşteptam cu emoţie să apară şi alţi tineri care, asemenea nouă, se aflau în căutarea fericirii sau aşa cum am găsit pe pliantul care anunţa cursul, care să înveţe să treacă "de la eu la noi".
Am început încă de dimineaţă în forţă. Doamna Iuliana Petruţ ne-a introdus în taina a ceea ce înseamnă paternitate şi maternitate responsabilă. În fond ne căsătorim şi ca să avem copii, deci un curs despre metodele de reglementare a naşterilor a fost foarte bine venit. Şi e bine că am fost împreună, aşa a fost introdus şi viitorul meu soţ în lumea de multe ori dificilă, dar deosebit de frumoasă a noastră, a femeilor.
A urmat doamna Mihaela Gemine, specialistă în psihologia familiei, care, după ce la rândul ei ne-a introdus în lumea complicată a psihologiei şi a pedagogiei familiei, ne-a pus să desenăm, să compunem, să spunem fiecare ce simte şi ce doreşte partenerului de viaţă, ca şi viitoarei familii.
Până la urmă, de la Zilele familiei şi ale milostivirii, de la Răcăciuni, a ajuns şi pr. Felician Tiba. N-am ştiut când a trecut o oră, n-am avut timp nici de întrebări, a respirat o dată, iar noi ne-am ţinut respiraţia până la sfârşit şi aşa a terminat ceea ce a avut de spus. Cuvinte ca: dar, vocaţie, sacrament, Dumnezeu-iubire, iubirea dintre soţi, demnitate, sunt doar câteva care au compus magistrala lecţie de antropologie matrimonială pe care ne-a prezentat-o.
Şi pentru ca să simţim până la capăt frumuseţea zilei, am luat împreună câte un covrig şi câte un lapte bătut, apoi ne-am întors iarăşi în biserică, care a fost pentru o zi sala de curs.
Totul s-a încheiat cu mărturia unei familii tinere, care ne-a prezentat şi comoara lor, copilul cu care i-a binecuvântat Dumnezeu nu de mult. Este vorba de familia Anca şi Cezar Merticaru.
La capătul unei astfel de zile te încearcă un sentiment de mulţumire sufletească pentru că ai avut parte de un astfel de dar, dar şi un sentiment de preocupare, pentru că mulţi nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă necesitatea unei astfel de pregătiri.
Cristina Mihai
