Despre "mandatul" primit de la Papa Francisc, referindu-se la vizita sa în România din 31 mai - 2 iunie 2019 cu cuvintele - "Spuneţi tuturor că păstrez o amintire din această ţară atât de frumoasă şi, mai presus de toate, de la aceşti oameni atât de buni" - a vorbit Mons. Miguel Maury Buendía într-un interviu în limba italiană pentru Radio România Internaţional, reprodus în articolul semnat de pr. Adrian Dancă pentru Vatican News, apărut la 30 noiembrie 2020.
"Spuneţi tuturor că păstrez o amintire din această ţară atât de frumoasă şi, mai presus de toate, de la aceşti oameni atât de buni". Nunţiul apostolic la Bucureşti, Mons. Miguel Maury Buendía, afirmă că Papa Francisc i-a trimis câteva imagini cu bunica şi nepoţelul pe care Papa Francisc a observat-o în mulţimea de la Iaşi din timpul călătoriei sale apostolice în vechea capitală a României. Pontiful a ţinut ca acel instantaneu să devină un simbol al vizitei sale în "Grădina Maicii Domnului". Într-un interviu prilejuit de centenarul relaţiilor diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun, realizat de jurnalista Iuliana Anghel de la Radio România Internaţional, nunţiul apostolic descrie relaţia specială pe care Papa Francisc o are cu frumuseţile şi oamenii României.
"Spuneţi tuturor că păstrez o amintire din această ţară atât de frumoasă şi, mai presus de toate, de la aceşti oameni atât de buni": este "mandatul" primit recent din partea Papei Francisc de către nunţiul apostolic în România şi Republica Moldova, arhiepiscopul Miguel Maury Buendía, "mandat" despre care nunţiul a vorbit pe larg într-un interviu dedicat centenarului relaţiilor diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun.
Interviul a fost pus cu amabilitate la dispoziţia redacţiei Vatican News de jurnalista Iuliana Anghel, de la Radio România International, care l-a realizat, în italiană, la sediul nunţiaturii din Bucureşti în 19 noiembrie 2020. În aceeaşi după-amiază, la Târgul de carte "Gaudeamus", organizat de Radio România, a fost marcat un alt moment din manifestările centenarului relaţiilor bilaterale dintre România şi Sfântul Scaun prin prezentarea unui volumul realizat de editurile Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti (ARCB) şi Libreria Editrice Vaticana (LEV). Volumul a apărut în română cu titlul "Un secol de relaţii diplomatice între România şi Sfântul Scaun.1920-2020", iar în italiană, "Un secolo di relazioni diplomatiche fra la Santa Sede e la Romania. 1920-2020".
Vă oferim aici în transcrierea şi traducerea noastră de lucru [a Vatican News] interviul Iulianei Anghel cu Mons. Maury Buendía, precizând că restricţiile pandemiei au lăsat o amprentă specifică acestei conversaţii, înregistrată în regim de distanţare fizică.
Cum se oglindeşte în acest volum centenarul relaţiilor bilaterale? Răspunde nunţiul apostolic la Bucureşti:
"Chiar în luna octombrie, mai precis pe 17 ale lunii, din 1920, a ajuns la Bucureşti primul nunţiu apostolic. Pentru a marca acest moment, ne-am gândit să pregătim un volum cu un caracter istoric, pentru că Ministerul Afacerilor Externe şi alte instituţii au publicat deja documente de natură istorică. Dar nu exista un volum de ansamblu asupra celor o sută de ani. De aceea, am cerut unui grup de cinci cercetători de diferite categorii - bărbaţi, femei, ortodocşi, catolici latini şi bizantini, ecleziastici şi laici, astfel încât să reprezinte întreaga bogăţie a României - să pregătească acest volum. Fiecare dintre cei cinci cercetători a luat câte o perioadă specifică şi a relatat cu seriozitate, ştiinţific dar în acelaşi timp divulgativ aceşti o sută de ani de întâlniri şi... neîntâlniri. În aceşti o sută de ani, a existat o perioadă în care relaţiile diplomatice au fost suspendate. Nu rupte, ci suspendate, pentru că autorităţile comuniste au suspendat relaţiile pentru o perioadă care a durat din 1950 până în 1990, aşadar, o perioadă de 40 ani, care este analizată în această carte. Desigur, abordarea fiecărui cercetător, fie pentru perioada studiată, fie pentru perioada analizată, fie prin personalitatea sa, are în comun cu ceilalţi două lucruri: iubirea pentru adevăr şi iubirea pentru cei doi protagonişti ai acestei istorii, Biserica lui Cristos şi patria română. Este o carte care se citeşte cu apetit, iar eu am devorat-o de la început până la sfârşit. Se simţea un pic lipsa unui studiu monografic de acest fel şi cred că este bine că-l avem. Publicaţia a fost realizată graţie Conferinţei episcopale române, care şi-a asumat îndatorirea de coordonare a diferiţilor autori, şi s-a realizat o dublă versiune: în limba română şi în italiană. Cea mai mare parte a articolelor a fost scrisă în italiană, iar editura Libreria Editrice Vaticana (LEV) s-a oferit să se îngrijească de ediţia în italiană.
Nu este o carte foarte voluminoasă, dar cu siguranţă foarte importantă. Are cinci părţi, iar eu am scris prezentarea generală a cărţii. Dr. Măriuca Vădan a pregătit o parte despre începuturile relaţiilor diplomatice cu Sfântul Scaun, de ce şi cum s-au stabilit aceste relaţii. După Primul Război Mondial, când Transilvania a fost încorporată în România, exista un număr de catolici relevant şi, drept urmare, regele Ferdinand, catolic la rândul lui, a vrut să aibă o relaţie directă cu Sfântul Scaun. Este momentul de aur, pentru a spune astfel, al diplomaţiei române, cu intervenţia diverselor personalităţi pentru a facilita această întâlnire. Al doilea articol l-a scris Mons. Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, despre concordatul dintre Sfântul Scaun şi România, tot el a scris, de asemenea, despre evoluţia concordatului în succesivul acord din 1932. Dr. Cosmin C. Oprea, în schimb, a vorbit despre situaţia dificilă a nunţiaturii apostolice între anii 1945-1950. Este o situaţie în care s-a încercat apărarea drepturilor umane ale catolicilor, care erau încălcate de autorităţile comuniste. Prof. Ovidiu Bozgan a făcut un articol despre România şi Sfântul Scaun pe care l-a intitulat «O cursă contra obstacolelor», în timp ce Excelenţa Sa Bogdan Tătaru-Cazaban, fost ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun, s-a referit la ultimele trei decenii ca la «un timp al speranţei».
Acest volum, cu diferite sale nuanţe şi aspecte, este important pentru mine pentru că oferă o contribuţie la cunoaşterea şi divulgarea unor elemente constitutive ale identităţii naţionale române, pentru că pune în lumină coincidenţa sau divergenţa de interese în raport cu momentele istorice. Este un adevărat termometru pentru măsurarea gradului de democraţie pe care România îl are sau l-a avut în fiecare perioadă analizată. Aşadar, aceste raporturi sunt indicative şi din acest punct de vedere".
Excelenţă, am văzut la nunţiatură mult cărţi dedicate vizitei efectuată în 2019 de Papa Francisc în România. Este a doua vizită a unui Suveran Pontif în 30 de ani. Sfântul Părinte ţine mult la vizita sa în România. Amintim că vizita sa în toate cele trei regiuni istorice ale României a fost marcată de momente deosebit de emoţionante.
"Sfântul Părinte mi-a telefonat acum câteva săptămâni. Pentru mine a fost o surpriză. Mi-a spus că a publicat mici imagini cu fotografia unei bunici care îi prezintă papei nepoţelul, un moment care l-a impresionat când mergea de la aeroportul din Iaşi către Palatul Culturii, unde urma să aibă întâlnirea cu tinerii şi cu familiile. El însuşi, în timpul întâlnirii, a improvizat câteva cuvinte despre acest moment cu această doamnă, un moment care l-a impresionat. A spus că acel gest era ca şi cum i-ar fi spus: Vezi, acum şi eu pot să visez. În discursurile Sfântului Părinte revine frecvent raportul dintre vârstnici şi tineri, nepoţi... El mi-a spus la telefon: «Vedeţi că v-am trimis o cutie cu mici imagini, scrise în română, aceleaşi pe care eu le am scrise în italiană. Tuturor celor care vin să mă viziteze aici, la Roma, eu le dau această imagine. Faceţi şi Dumneavoastră la fel». I-am răspuns: «Desigur, Sanctitate, dar în aceste timpuri de Covid nu avem multe vizite. Le pot distribui în diferite feluri ca să ajungă la oameni, chiar şi în afara României, românilor din diaspora». «Da», mi-a răspuns, «şi spuneţi tuturor că păstrez o amintire din această ţară atât de frumoasă şi, mai presus de toate, de la aceşti oameni atât de buni»".
Într-adevăr, Sfântul Părinte ne păstrează mult în inima sa şi ne-a dovedit-o chiar în acest an de criză sanitară. În primăvară, a trimis cinci ventilatoare pulmonare şi materiale sanitare Spitalului din Suceava, ajutând mult România. Zilele trecute şi-a exprimat din nou apropierea faţă de victimele tragediei de la Piatra Neamţ în care au murit mai mulţi bolnavi de Covid. Am văzut cu toţii că papa are numeroase iniţiative de susţinere a oamenilor în această perioadă grea.
"Chiar duminica trecută (15 noiembrie a.c. - n.r.), la sfârşitul [rugăciunii] Angelus, papa i-a asigurat de apropierea sa pe cei afectaţi de incendiul de la spitalul din Piatra Neamţ. Încă de la începutul crizei de Covid, el a vrut ca Vaticanul să se angajeze în diferite feluri pentru a veni în ajutorul bolnavilor şi al victimelor. De aceea, a înfiinţat o Comisie specială în Vatican pentru Covid-19, sub coordonarea Departamentului pentru dezvoltarea umană integrală. Această Comisie are cinci grupuri de lucru şi exprimă solicitudinea Bisericii faţă de întreaga familie umană care se confruntă cu actuala pandemie. De asemenea, a înfiinţat un fond pentru emergenţa Covid-19 în cadrul Operelor Pontificale Misionare, care acoperă toate teritoriile de misiune - Africa, Asia, Oceania, chiar regiunea Amazoniei - pentru a-i ajuta pe cei despre care se vorbeşte mai puţin. Noi suntem ocupaţi de ceea ce se întâmplă aproape de casa noastră, în Europa, dar ceea ce se întâmplă departe de noi este mai rău şi nu se vorbeşte despre aceasta, dar trebuie să fie ajutaţi şi ei, în Africa, în America Latină... Apoi, a făcut o donaţie la FAO, în beneficiul Programului mondial pentru alimentaţie, pentru populaţiile care se confruntă cu foametea şi lipsa de securitate alimentară din Africa de Est din cauza acestei crize. Mai departe, a trimis ajutoare importante prin asociaţia de drept pontifical «Ajutor Bisericii care Suferă» şi prin «Caritas Internationalis». S-a înfiinţat, în cadrul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, un fond de ajutor pentru Bisericile şi populaţiile din Orient, iar primele resurse au fost alocate pentru a trimite ventilatoare pulmonare la Ierusalim şi în Siria. Apoi, după cum aţi amintit, a făcut donaţii în multe ţări de termometre, măşti, dispozitive de testare şi de respiraţie ca să ajute bolnavii, după cum a făcut cu ajutoarele pentru Spitalul Judeţean «Sfântul Ioan cel Nou» de la Suceava. Apoi, prin intermediul Consiliului pontifical pentru dialogul interreligios, s-a ţinut o Zi mondială de rugăciune şi post pentru a cere încetarea pandemiei. Aşadar, putem spune că s-au înmulţit iniţiativele directe, dar pentru mine, mai presus de toate, este important faptul că figura papei a devenit un exemplu pentru liderii religiilor şi pentru liderii politici din lumea întreagă cu privire la felul în care să se angajeze în această criză. Chiar şi recenta sa enciclică Fratelli tutti este un apel la atenţie în acest sens. Da, Biserica a reacţionat frumos, iar multe congregaţii de persoane consacrate au pus la dispoziţie propriile structuri în serviciul bolnavilor şi pentru primirea oamenilor, după cum în multe dieceze se înteţesc iniţiativele destinate bolnavilor de Covid. Aş vrea să semnalez că vom continua pe această cale".
Vă mulţumim, Excelenţă, pentru că aţi fost împreună cu noi şi încheiem cu aceste gânduri de seninătate şi speranţă în ciuda greutăţilor pe care trebuie să le învingem. Vă reînnoim urările noastre şi pe curând!
"Vă mulţumesc pentru toate!"
(Sursa: Vatican News, 30 noiembrie 2020)
* * *
"Francisc, bine ai venit" Interpretează pr. Isidor Iacovici:
* * *
Cronica unei zile istorice. Papa Francisc la Iaşi
