|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Astăzi, în multe ţări din întreaga lume, se celebrează solemnitatea Înălţării Domnului.
Chipul lui Isus care - aşa cum spune textul biblic (cf. Fap 1,1-11) - se ridică de pe pământ la cer, ne poate face să percepem acest mister ca un eveniment îndepărtat. În realitate, nu este aşa. De fapt, suntem uniţi cu Isus, ca membrele cu capul, într-un singur trup, iar înălţarea sa la cer ne atrage şi pe noi, împreună cu el, spre deplina comuniune cu Tatăl. În acest sens, sfântul Augustin spunea: "Faptul că merge înainte capul constituie speranţa mădularelor" (Sermo 265, 1.2).
Întreaga viaţă a lui Cristos este o mişcare de ascensiune, care îmbrăţişează şi implică, prin umanitatea sa, întreaga scenă a lumii, înălţând şi răscumpărând omul din condiţia sa de păcat, aducând lumină, iertare şi speranţă acolo unde era întuneric, nedreptate şi disperare, pentru a ajunge la victoria definitivă a Paştelui, în care Fiul lui Dumnezeu "murind a nimicit moartea şi înviind ne-a redat viaţa" (Prefaţa Paştelui I).
Înălţarea, aşadar, nu ne vorbeşte despre o promisiune îndepărtată, ci despre o legătură vie care ne atrage şi pe noi spre gloria cerească, lărgind şi înălţând orizonturile noastre chiar şi în această viaţă şi apropiind modul nostru de a gândi, de a simţi şi de a acţiona tot mai mult de măsura inimii lui Dumnezeu.
Şi cunoaştem calea acestei ascensiuni (cf. In 14,1-6). O găsim în Isus, în darul vieţii sale, în exemplele şi învăţăturile sale, aşa cum o vedem trasată în Fecioara Maria şi în sfinţi: cei pe care Biserica ni-i oferă ca model universal şi cei - aşa cum îi plăcea Papei Francisc să-i numească - "de alături" (cf. Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 7), cu care ne împărtăşim zilele: taţi, mame, bunici, oameni de orice vârstă şi condiţie, care cu bucurie şi angajare se străduiesc sincer să trăiască conform evangheliei.
Împreună cu ei, cu sprijinul lor şi datorită rugăciunilor lor, şi noi putem învăţa să ne înălţăm zi de zi spre cer, făcând obiectul gândurilor noastre, aşa cum spune Sfântul Paul, "tot ce este adevărat [...], drept [...], iubit" (Fil 4,8) şi punând în practică, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce am "auzit şi văzut" (v. 9), făcând să crească în noi şi în jurul nostru viaţa divină pe care am primit-o la Botez, o viaţă care ne atrage constant în sus, spre Tatăl, şi răspândind în întreaga lume roade preţioase de comuniune şi pace.
Fie ca Maria, Regina cerului, să ne ajute, care în fiecare clipă luminează şi călăuzeşte drumul nostru.
_______________
După Regina Caeli
Iubiţi fraţi şi surori!
Astăzi, în mai multe ţări, este Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, pe care anul acesta am ales să o dedic temei "Protejarea vocilor şi chipurilor umane". În această eră a inteligenţei artificiale, încurajez pe toţi să se angajeze în promovarea unor forme de comunicare care respectă întotdeauna adevărul omului, care este principiul călăuzitor al oricărei inovaţii tehnologice.
De astăzi până duminica viitoare are loc Săptămâna Laudato si', dedicată îngrijirii creaţiei şi inspirată de enciclica Papei Francisc. În acest An Jubiliar al sfântului Francisc de Assisi, ne amintim de mesajul său de pace cu Dumnezeu, cu fraţii şi surorile noastre şi cu toate creaturile. Din păcate, în ultimii ani, din cauza războaielor, progresul în acest domeniu a fost mult încetinit. Prin urmare, îi încurajez pe membrii Mişcării Laudato si' şi pe toţi cei care lucrează pentru o ecologie integrală să îşi reînnoiască angajarea. Grija pentru pace este grija pentru viaţă!
Vă salut pe voi toţi, dragi credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări! Urez bun venit în mod special mai multor fanfare din Germania, Confraternităţii "Sant'Antonu di u Monti" din Ajaccio şi grupului de studenţi de la Universitatea din Montana, SUA.
Salut tinerii din Oppido Mamertina, animatorii din Lorenzaga din Dieceza de Concordia-Pordenone şi tinerii de la Mir din Dieceza de Genova.
Vă doresc tuturor o duminică frumoasă!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
