|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bine aţi venit!
Îmi face plăcere să vă salut pe toţi, membri ai Fundaţiei Centesimus Annus Pro Pontifice şi ai Alianţei Strategice a Universităţilor Catolice de Cercetare.
Ne întâlnim cu ocazia publicării cercetării dumneavoastră pe o temă foarte importantă. Apariţia inteligenţei artificiale este însoţită de schimbări rapide şi profunde în societate, care afectează dimensiuni esenţiale ale persoanei umane, cum ar fi gândirea critică, discernământul, învăţarea şi relaţiile interpersonale.
Cum putem asigura că dezvoltarea inteligenţei artificiale serveşte cu adevărat binelui comun şi nu este folosită numai pentru a acumula bogăţie şi putere în mâinile câtorva? Aceasta este o întrebare urgentă, deoarece această tehnologie are deja un impact real asupra vieţii a milioane de oameni, în fiecare zi şi în fiecare parte a lumii. Aşa cum ne aminteşte Doctrina Socială a Bisericii şi aşa cum reiese din munca interdisciplinară pe care o desfăşuraţi, abordarea acestei provocări necesită adresarea unei întrebări şi mai fundamentale: Ce înseamnă să fii om în acest moment al istoriei?
Fiinţele umane sunt chemate să fie colaboratori în opera de creaţie, nu numai consumatori pasivi de conţinut generat de tehnologia artificială. Demnitatea noastră constă în capacitatea noastră de a reflecta, de a alege liber, de a iubi necondiţionat şi de a intra în relaţii autentice cu ceilalţi. Inteligenţa artificială a deschis cu siguranţă noi orizonturi pentru creativitate, dar ridică şi îngrijorări serioase cu privire la posibilele sale repercusiuni asupra deschiderii omenirii către adevăr şi frumuseţe, precum şi asupra capacităţii de uimire şi contemplare. Recunoaşterea şi protejarea a ceea ce caracterizează persoana umană şi garantează creşterea sa echilibrată este esenţială pentru stabilirea unui cadru adecvat pentru gestionarea consecinţelor inteligenţei artificiale.
În acest sens, trebuie să ne oprim şi să reflectăm cu o atenţie deosebită asupra libertăţii şi vieţii interioare a copiilor şi tinerilor noştri, precum şi asupra posibilului impact al tehnologiei asupra dezvoltării lor intelectuale şi neurologice. Noile generaţii trebuie ajutate, nu împiedicate, pe drumul lor spre maturitate şi responsabilitate. Bunăstarea societăţii depinde de capacitatea lor de a-şi dezvolta talentele şi de a răspunde cerinţelor vremurilor şi nevoilor celorlalţi, cu generozitate şi libertate de spirit. Capacitatea de a accesa cantităţi vaste de date şi informaţii nu trebuie confundată cu capacitatea de a extrage sens şi valoare din acestea. Aceasta din urmă necesită disponibilitatea de a confrunta misterul şi întrebările fundamentale ale existenţei noastre, chiar şi atunci când aceste realităţi sunt adesea marginalizate sau ridiculizate de modelele culturale şi economice predominante. Prin urmare, va fi esenţial să-i învăţăm pe tineri să folosească aceste instrumente cu propria inteligenţă, asigurându-se că se deschid către căutarea adevărului, către o viaţă spirituală şi fraternă, lărgindu-şi visele şi orizonturile luării deciziilor lor. Susţinem dorinţa lor de a fi diferiţi şi mai buni, pentru că niciodată până acum nu a fost atât de clar că este nevoie de o profundă inversare a direcţiei în ideea noastră despre maturizare.
Pentru a construi împreună cu tinerii noştri un viitor care să realizeze binele comun şi să valorifice potenţialul inteligenţei artificiale, este necesar să le restabilim şi să le consolidăm încrederea în capacitatea umană de a ghida dezvoltarea acestor tehnologii. Este o încredere care astăzi este din ce în ce mai mult erodată de ideea paralizantă că dezvoltarea sa urmează un drum inevitabil. Aceasta necesită o acţiune coordonată şi concertată care să implice politica, instituţiile, întreprinderile, finanţele, educaţia, comunicarea, cetăţenii şi comunităţile religioase. Actorii din aceste domenii sunt chemaţi să îşi asume un angajament comun, asumându-şi această responsabilitate comună. Acest angajament este mai presus de orice interes partizan sau profit, care este din ce în ce mai concentrat în mâinile câtorva. Numai printr-o participare largă, care să ofere tuturor posibilitatea de a fi ascultaţi cu respect, chiar şi celor mai umili, va fi posibil să se atingă aceste obiective ambiţioase. În acest context, cercetarea realizată de Centesimus-SACRU reprezintă o contribuţie cu adevărat valoroasă.
Vă mulţumesc, dragi prieteni, şi vă încurajez să continuaţi munca voastră cu creativitate, conduşi de Sfânta Scriptură şi de Magisteriul Bisericii. Fie ca mijlocirea Sfintei Fecioare Maria să vă însoţească şi vă împart binecuvântarea mea apostolică tuturor.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
