Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!
În liturgia de astăzi, Domnul, prin profetul Isaia, ne dă un mare motiv de speranță, spunându-ne că gândurile sale nu sunt gândurile noastre și căile sale nu sunt căile noastre (cf. Is 55,8). Da, planurile lui Dumnezeu sunt infinit mai mari și, să spunem, mai „umane” decât cele pe care noi, bărbați și femei, marcați de păcat, le putem concepe și realiza. Așadar, iată apelul profetului, mai actual ca întotdeauna: să abandonăm căile noastre strâmbe și să ne întoarcem la Domnul, care este milostivire și iertare (v. 6-7).
În evanghelie, parabolele lui Isus descriu noutatea a ceea ce Dumnezeu are pregătit pentru noi, dar, în general, dezvăluie și rezistența pe care suntem gata să o opunem unei dreptăți mai generoase și unei iubiri mai mari. Astăzi, în special, ascultăm relatarea despre lucrătorii chemați să lucreze în vie (cf. Mt 20,1-16), unii pentru o zi întreagă, alții doar pentru câteva ore, alții deja aproape de apusul soarelui. Însă centrul parabolei este momentul recompensei, când stăpânul își ține cuvântul cu lucrătorii de la prima oră și îi plătește conform înțelegerii, dar vrea ca aceștia să-i vadă bunătatea și, sub ochii lor, îi tratează la fel și pe cei din urmă.
Un detaliu, de fapt, nu trebuie să ne scape. Stăpânul îi dă administratorului o poruncă precisă de urmat: lucrătorii trebuie plătiți „începând de la cei din urmă până la cei dintâi” (Mt 20,8). Reacția negativă a celor care au muncit toată ziua putea fi ușor evitată, dar în schimb a fost intenționată, pentru că revelația bunătății lui Dumnezeu este pentru toți, nu doar pentru unii. Dumnezeu are căi diferite și gânduri noi, chiar și pentru cei care se consideră pe primul loc și cred că au meritat ceea ce sunt, merituoși ai rezultatelor pe care le-au obținut. În schimb, cu toții dobândim bucurie, inteligență și un viitor atunci când legea iubirii o întrerupe pe cea a calculului, experiența milostivirii o lărgește pe cea a meritului, iar darul păcii suspendă rivalitățile și ne apropie în recunoștință.
Fraților și surorilor, este un har să fim colaboratorii lui Dumnezeu, să lucrăm în via sa, să slujim Împărăția sa de dreptate și pace! Nu există loc pentru invidie și dezbinare acolo unde se ivește noutatea lui Dumnezeu. Să-l căutăm, așadar, pe Domnul cât timp este găsit; să-l invocăm cât timp este aproape; să părăsim căile noastre perverse și gândurile noastre rele (cf. Is 55,6-7)!
Să privim spre Preasfânta noastră Mamă: este o creatură ca și noi, dar fără pată, și de aceea ne ajută să sperăm în Dumnezeu și să ne încredințăm milostivirii sale, așa încât căile sale să devină căile noastre și gândurile sale să devină gândurile noastre.
______________
După Angelus
Iubiți frați și surori!
Urmăresc cu mare îngrijorare criza umanitară care continuă în unele zone din Somalia, unde episoadele de violență și fenomenele meteorologice extreme agravează condițiile de viață deja precare ale populației, în special ale femeilor și copiilor. Sper în implicarea generoasă a comunității internaționale, astfel încât acești frați și surori ai noștri să nu ducă lipsă de asistența necesară.
Și acum vă adresez salutul meu tuturor, romani și pelerini!
Îi urez bun venit episcopului și credincioșilor din Dieceza de Toruń, Polonia, care vizitează locurile miracolelor euharistice din Italia; precum și familiilor din Dieceza de Spiš, Slovacia.
Îi salut pe părinții iezuiți care își încep noile studii la Roma; și grupul din parohia romană „Sfânta Familie din Nazaret”, împreună cu Clubul sportiv „Centocelle” și Oratoriul „San Giuseppe Manyanet”.
Trimit binecuvântarea mea populației din Pescantina, lângă Verona, care astăzi se adună în jurul Monumentului Foștilor Internați, pentru a-i aminti pe cei care au fost deportați și prizonieri în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Fac asta pentru a sublinia că nu trebuie să uităm, ci să învățăm din istorie pentru a nu cădea înapoi în greșelile trecutului.
Preaiubiților, vă mulțumesc că ați venit. Duminică frumoasă tuturor!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
