Papa la Pompei: Monseniorul Caputo, „Rozariul, antidot la nebunia războiului”

© Agenţia SIR

Papa la Pompei: Monseniorul Caputo, "Rozariul, antidot la nebunia războiului"

"O dorinţă arzătoare de unitate în Biserică şi de pace în lume". Arhiepiscopul Tommaso Caputo, arhiepiscop-prelat de Pompei, rezumă astfel motivele care l-au determinat pe Leon al XIV-lea să aleagă oraşul marian, alături de Napoli, ca destinaţie a primei sale călătorii în Italia. Călătoria a fost ghidată de două principii călăuzitoare, a explicat prelatul pentru agenţia SIR: credinţa şi caritatea.

Papa Leon a ales să celebreze prima aniversare a pontificatului său la Pompei, la sărbătoarea Implorării către Sfânta Fecioară Maria, pe care a menţionat-o încă din ziua alegerii sale, din Loja Binecuvântărilor. Ce semnificaţie are acest gest pentru oraşul marian?

Faptul că papa a decis să celebreze prima aniversare a pontificatului său aici, la Pompei, este o mare bucurie şi o mare onoare pentru noi toţi şi ne pune o mare responsabilitate. S-ar putea crede că Papa Leon al XIV-lea, încă din ziua alegerii sale, vorbind de la Loja Binecuvântărilor, se gândea să vină la Pompei, atât de mult încât, după cum vă amintiţi şi dumneavoastră, a subliniat că aceea era ziua recitării solemne a Implorării. Pe scurt, deja pe 8 mai 2025, s-a stabilit o legătură foarte specială cu Leon al XIV-lea, un papă profund marian.

Vizita are multe semnificaţii, dar cred că în inima Sfântului Părinte există mai presus de toate o dorinţă arzătoare de unitate în Biserică şi de pace pentru lume. Împreună cu papa, vom cere mijlocirea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului pentru aceste intenţii. Şi ne vom ruga în faţa faţadei bazilicii, pe care San Bartolo Longo a dedicat-o tocmai păcii universale. În vârf se află o statuie a Sfintei Fecioare Maria a Rozariului, la picioarele căreia este scris, cu litere mari, "PAX". Aş adăuga că, împreună cu Papa Leon, vom celebra şi cea de-a 150-a aniversare a punerii pietrei de temelie a sanctuarului, o ceremonie simplă pe 8 mai 1876. De-a lungul anilor, acel templu, construit într-un ţinut pustiu locuit de câţiva ţărani asupriţi de bandiţi şi de malarie, a devenit un centru internaţional de spiritualitate mariană şi un simbol al păcii şi fraternităţii. Părea imposibil ca acest lucru să se poată întâmpla şi totuşi, mulţumire fie Domnului, acest ţinut a fost transformat şi răscumpărat. Acest lucru ne mângâie. Vedem naţiuni prinse în război, dar nu trebuie să ne lăsăm pradă disperării. Speranţa păcii trebuie să rămână o flacără vie, susţinută de rugăciunile noastre.

Cum este atmosfera în ajunul sosirii Sfântului Părinte? Cum v-aţi pregătit pentru acest eveniment istoric?

Aşteptarea creşte de la o oră la alta. Ne pregătim în primul rând prin rugăciune. O rugăciune specială a fost recitată în fiecare zi, timp de trei luni, în toate parohiile şi la sanctuar. Ne putem imagina, de asemenea, efortul logistic considerabil. În acest sens, există o colaborare excelentă cu autorităţile civile şi militare, precum şi implicarea colaboratorilor şi a numeroaselor asociaţii de voluntari. Vizita Papei Leon al XIV-lea va urma două principii călăuzitoare: credinţa şi caritatea. Sfântul Bartolo Longo a spus odată că Valle di Pompei a fost triumful amândurora.

Rozariul, care şi-a găsit întotdeauna un "acasă" la Pompei, într-unul dintre cele mai frecventate şi populare sanctuare mariane, a fost, de asemenea, în centrul recentei Vegheri de Rugăciune pentru Pace de la Bazilica "Sfântul Petru", unde papa a lansat încă un apel puternic pentru încetarea războaielor din întreaga lume. Ce mesaj oferă rugăciunea mariană în vremurile noastre tulburi?

Cu Rozariul, contemplăm chipul lui Cristos Mântuitorul, Pacea noastră, prin ochii Mamei noastre cereşti. Rozariul este un compendiu al Evangheliei şi ne vorbeşte astăzi aşa cum a vorbit omenirii în primele secole, în Evul Mediu sau în secolul al XX-lea. Cuvântul lui Dumnezeu este mereu nou şi ne spune că numai iubirea mântuieşte şi că Dumnezeu este întotdeauna Domnul vieţii. Nu există un singur cuvânt al Rozariului, şi prin urmare al Evangheliei, care să nu fie un cuvânt de iubire, un cuvânt de pace, un cuvânt împotriva nebuniei războiului, care lasă numai moarte şi distrugere pe câmpul de luptă.

Bartolo Longo, canonizat de Sfântul Părinte pe 19 octombrie şi descris de acesta drept un "binefăcător al omenirii", a fost nu numai fondatorul sanctuarului, ci şi al oraşului marian. Cum ne putem inspira de la el pentru o prezenţă laică de inspiraţie creştină, capabilă să înfrunte provocările complexe de astăzi?

Faptul de a fi fost un laic este o trăsătură distinctivă a Sfântului Bartolo, care aici, la Pompei, împreună cu soţia sa, Marianna Farnararo De Fusco, a construit drumuri, servicii, gara, oficiul poştal, locuinţe pentru muncitori în jurul sanctuarului, al orfelinatului şi al Institutului pentru copiii deţinuţilor. A fost construită şi o linie de tramvai. Un creştin adevărat, un sfânt, nu trăieşte într-o dimensiune paralelă ca şi cum nu ar face parte din lume. Dumnezeu însuşi s-a întrupat şi, în Isus, a umblat pe drumurile omenirii. Un credincios, şi cu atât mai mult un sfânt, nu numai că trăieşte viaţa comună a fraţilor săi şi a surorilor sale, ci cu prezenţa sa şi lucrarea sa este capabil să transforme în bine cetatea pământească. Noi, creştinii, ştim că fiecare acţiune necesită o premisă: rugăciunea. Fără a fi în sintonie cu voinţa lui Dumnezeu, se poate realiza puţin lucru valoros şi sfânt. Pentru a fi inspiraţi de Sfântul Bartolo, trebuie să cunoaştem istoria sa personală, convertirea sa, gândirea sa, operele sale. Şi mai mult, credinţa sa. O credinţă care nu a lăsat lumea aşa cum a găsit-o.

Pompei, împreună cu Napoli, va fi locul primei călătorii apostolice a lui Leon al XIV-lea în Italia. Este acesta un apel la responsabilitate?

Este o binecuvântare pentru întreaga regiune Campania, care este cu adevărat un ţinut special, de o frumuseţe infinită. Nu lipsesc problemele vechi şi grave. Gândiţi-vă la dificultăţile economice ale atâtor familii, la locurile de muncă precare şi la munca precară, probleme evidenţiate în multe dosare Caritas regionale. Să nu uităm că, pe 23 mai, Papa Leon al XIV-lea va vizita şi Acerra, unde prezenţa sa va întări opera de răscumpărare a acelui ţinut, un avanpost în apărarea creaţiei. Papa Leon ne va întări în credinţa noastră, ne va reaprinde speranţa şi ne va încuraja să continuăm să dăm mărturie concretă despre caritate. Dacă responsabilitatea fiecărui creştin, chemat să lucreze pentru binele comunităţii în comuniune şi fraternitate cu ceilalţi, este inerentă credinţei sale, vizita vicarului lui Cristos este un motiv pentru a găsi un nou impuls pentru propria noastră viaţă şi muncă. În Leon al XIV-lea, însuşi Isus va păşi pe străzile din Pompei, iar acest eveniment istoric nu ne va lăsa indiferenţi. Va fi o ocazie să ne oprim şi să facem un bilanţ al existenţei noastre.

Care sunt speranţele pe care le aveţi în inimă pentru această vizită?

Papa este primul misionar în Biserică. Întâlnirea noastră cu el trebuie să ne facă pe toţi misionari şi să ne inspire să proclamăm vestea bună pe străzile lumii şi să o punem în practică în iubire faţă de toţi, în special faţă de cei din urmă, conform exemplului Sfântului Bartolo Longo. Speranţa mea este ca, la sfârşitul vizitei Papei Leon al XIV-lea, să ne putem întoarce, mai hotărâţi, la viaţa de zi cu zi, călăuziţi de iubirea lui Dumnezeu şi de prezenţa maternă a Mariei, pentru a mărturisi bucuria evangheliei şi a ne angaja să vindecăm fragilitatea care ne înconjoară. Prezenţa şi binecuvântarea papei vor aduce astfel cele mai frumoase roade.

M. Michela Nicolais

(După Agenţia SIR, 6 mai 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Papa la Pompei: Bartolo Longo şi "templul carităţii"