|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Vă primesc cu bucurie în ziua în care sunt donate şi inaugurate oficial bradul şi ieslele care decorează Piaţa "Sfântul Petru" şi această aulă.
Salut delegaţia din Rieti, în teritoriul căruia au fost realizate reprezentările Naşterii, şi cea a primăriei din Macra, în provincia Cuneo, mai precis din Valle Maira, de unde provine bradul alb ales ca brad de Crăciun. Salut autorităţile civile şi religioase, îndeosebi pe episcopii de Rieti şi de Saluzzo şi pe preşedintele regiunii Piemont, şi pe voi toţi, preoţi şi credincioşi veniţi aici.
Ieslea pregătită în Piaţa "Sfântul Petru" îşi propune să reevoce, după opt sute de ani, climatul de Crăciun din anul 1223 în Valle Reatina, unde Sfântul Francisc a rămas. În mintea sa era încă vie călătoria făcută în Ţara Sfântă şi grotele din Greccio îi aminteau trecerea din Betleem. Prin urmare, a cerut să reprezinte în acel mic târg scena Crăciunului: au venit mulţi fraţi din diferite părţi şi au ajuns şi bărbaţi şi femei din cătunele zonei realizând o iesle vie. Astfel se năştea tradiţia ieslei aşa cum o înţelegem noi.
Aşadar, anul acest, din Piaţa "Sfântul Petru" ne vom gândi la Greccio, care la rândul său ne trimite la Betleem. Şi în timp ce îl contemplăm pe Isus, Dumnezeu făcut om, mic, sărac, lipsit de apărare, nu putem să nu ne gândim la drama pe care o trăiesc locuitorii din Ţara Sfântă, manifestând acestor fraţi şi surori ai noştri, în special copiilor şi părinţilor lor, apropierea noastră şi sprijinul nostru spiritual. Aceştia sunt cei care plătesc adevăratul cont al războiului.
În faţa fiecărei iesle, chiar şi a celor realizate în casele noastre, noi retrăim ceea ce s-a petrecut la Betleem în urmă cu peste două mii de ani; şi asta ar trebui să retrezească în noi nostalgia tăcerii şi a rugăciunii, în viaţa noastră zilnică adesea atât de frenetică. Tăcere, pentru a putea asculta ceea ce Isus ne spune de la acea "catedră" singulară care este ieslea. Rugăciune, pentru a exprima uimirea recunoscătoare, duioşia, eventual lacrimile pe care scena Naşterii le provoacă în noi. Şi în toate acestea ne este model Maria: ea nu spune nimic, ci contemplă şi adoră.
În piaţă, alături de iesle, este bradul, ale cărui lumini vor fi aprinse în această seară, la sfârşitul ceremoniei. Este îmbogăţit cu stele alpine cultivate la şes, pentru a le proteja pe cele care cresc pe înălţimea muntelui. Şi aceasta este o alegere care ne face să reflectăm, evidenţiind importanţa grijii faţă de casa noastră comună: micile gesturi sunt esenţiale în convertirea ecologică, gesturi de respect şi recunoştinţă pentru darurile lui Dumnezeu.
Iubiţi fraţi şi surori, vă mulţumesc vouă tuturor, precum şi Direcţiei Infrastructurii şi Servicii de la Guvernatorat, pentru angajarea creativă şi generoasă cu care aţi realizat această iniţiativă. Vă binecuvântez din inimă pe voi, familiile voastre şi pe concetăţenii voştri. Şi vă solicit, cu rugăminte, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
