|
| © Vatican Media |
Cu ocazia vizitei papei la Trieste pentru încheierea celei de-a 50-a Săptămâni Sociale a Catolicilor din Italia, cotidianul "Il Piccolo" publică un text inedit al Papei Francisc. Este vorba de o introducere la o antologie a discursurilor şi a mesajelor sale cu titlul "În inima democraţiei". Volumul, îngrijit de Libreria Editrice Vaticana şi de "Il Piccolo", a fost distribuit gratuit duminică drept adaos al cotidianului. Cartea are o prezentare a cardinalului Zuppi.
Mă bucur adresând aceste cuvinte pentru a introduce acest text pe care cotidianul Il Piccolo şi Libreria Editrice Vaticana îl oferă cititorilor concomitent cu vizita mea la Trieste cu ocazia Săptămânilor Sociale.
Prezenţa mea la Trieste, oraş cu puternice influenţe venite din Europa Centrală datorită prezenţei împreună de culturi, religii şi etnii diferite, are loc concomitent cu evenimentul pe care Conferinţa Episcopală Italiană îl organizează în acest oraş, Săptămânile Sociale ale Catolicilor din Italia, dedicate anul acesta temei "În inima democraţiei. A participa între istorie şi viitor".
Democraţie, o ştim bine, este un termen născut în Grecia antică pentru a indica puterea exercitată de popor prin reprezentanţii săi. O formă de conducere care, dacă pe de o parte s-a răspândit în mod global în ultimele decenii, pe de altă parte pare să sufere consecinţele unei boli periculoase, cea a "scepticismului democratic". Dificultatea democraţiilor de a se ocupa de complexitatea timpului prezent - să ne gândim la problemele legate de lipsa locului de muncă şi de puterea excesivă a paradigmei tehnocratice - pare uneori să cedeze pasul fascinaţiei populismului. Democraţia are insuflată o valoare mare şi neîndoielnică: aceea de a fi "împreună", a faptului că exercitarea conducerii are loc în cadrul unei comunităţi care se confruntă, liber şi laic, în arta binelui comun, care nu este altceva decât un nume diferit a ceea ce numim politică.
"Împreună" este sinonim cu "participare". Deja părintele Lorenzo Milani şi tinerii săi subliniau asta în magistrala Scrisoare către o profesoară: "Am învăţat că problema celorlalţi este egală cu a mea. A reuşi împreună este politică, a reuşi singuri este avariţie". Da, problemele pe care le avem în faţa noastră sunt ale tuturor şi se referă la toţi. Calea democratică este aceea de a discuta împreună şi de a şti că numai împreună aceste probleme pot găsi o soluţie. Pentru că într-o comunitate ca aceea umană nu ne salvăm singuri. Şi nici nu are valoare axioma mors tua vita mea. Dimpotrivă. Chiar şi microbiologia ne sugerează că umanul este deschis în mod structural la dimensiunea alterităţii şi a întâlnirii cu un "tu" care se află în faţa noastră. Însuşi Giuseppe Toniolo, inspirator şi fondator al Săptămânilor Sociale, era un studios de economie care a înţeles foarte bine limitele lui homo oeconomicus, adică ale acelei viziuni antropologice bazate pe "utilitarismul materialist", cum îl definea el, care atomizează persoana, amputându-i dimensiunea relaţională.
Iată, aş vrea să spun aşa, gândindu-mă astăzi la ce înseamnă "inima" democraţiei: împreună este mai bine, pentru că singuri este mai rău. Împreună este frumos, pentru că singuri este trist. Împreună înseamnă că unu plus unu nu fac doi, ci trei, pentru că participarea şi cooperarea creează ceea ce economiştii numesc valoare adăugată, adică acel simţ pozitiv şi aproape concret de solidaritate care se naşte din faptul de a împărtăşi şi a duce înainte, de exemplu în arena publică, probleme asupra cărora să se găsească o convergenţă.
Până la urmă, chiar în cuvântul "a participa" găsim sensul autentic a ce anume este democraţia, a ce anume înseamnă a merge la inima unui sistem democratic. Într-un regim statist sau de dirijism nimeni nu participă, toţi asistă, pasivi. În schimb, democraţia cere participare, cere să punem în joc ceea ce este propriu, să riscăm confruntarea, să introducem în discuţie propriile idealuri, propriile motivaţii. Să riscăm. Însă riscul este terenul rodnic pe care încolţeşte libertatea. În timp ce în schimb balconear, a sta la fereastră în faţa a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, nu numai că nu este acceptabil din punct de vedere etic, dar, în mod egoist, nu este nici înţelept, nici potrivit.
Sunt multe problemele sociale asupra cărora, în mod democratic, suntem chemaţi să interacţionăm: să ne gândim la o primire inteligentă şi creativă, care cooperează şi integrează, a persoanelor migrante, fenomen pe care Trieste îl cunoaşte bine, deoarece este aproape de aşa-numita rută balcanică; să ne gândim la iarna demografică ce loveşte de acum în manieră pătrunzătoare toată Italia, şi îndeosebi unele regiuni; să ne gândim la alegerea de politici autentice pentru pace, care să pună pe primul loc arta negocierii şi nu alegerea rearmării. În sinteză, acea îngrijire a celorlalţi pe care Isus ne-o indică încontinuu în evanghelie ca atitudinea autentică în faptul de a fi persoane.
De la Trieste, oraş cu ieşire la Marea Mediterană, cuptor de culturi, de religii şi de popoare diferite, metaforă a acelei fraternităţi umane la care aspirăm în aceste timpuri întunecate de război, să poată apărea o angajare mai convinsă pentru o viaţă democratică în care participarea să fie deplină şi orientată către binele comun adevărat.
(După Vatican News, 6 iulie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
