Papa Francisc: Angelus (9 ianuarie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi ne arată scena cu care începe viaţa publică a lui Isus: el, care este Fiul lui Dumnezeu şi Mesia, merge pe malurile fluviului Iordan şi este botezat de Ioan Botezătorul. După circa treizeci de ani trăiţi în ascundere, Isus nu se prezintă cu vreo minune sau urcând la catedră pentru a învăţa. Se pune la rând cu poporul care mergea ca să primească botezul de la Ioan. Imnul liturgic de astăzi spune că poporul mergea pentru a fi botezat cu sufletul şi picioarele goale, cu umilinţă. Frumoasă atitudine, cu sufletul gol şi picioarele goale. Şi Isus împărtăşeşte soarta noastră de păcătoşi, coboară spre noi: coboară în fluviu ca în istoria rănită a omenirii, se cufundă în apele noastre pentru a le vindeca, se cufundă cu noi, în mijlocul nostru. Nu urcă deasupra noastră, ci coboară spre noi, cu sufletul gol, cu picioarele goale, ca şi poporul. Nu merge singur, nici cu un grup de aleşi privilegiaţi, nu, merge cu poporul. Aparţine acelui popor şi merge cu poporul pentru a fi botezat, cu acel popor umil.
Să ne oprim asupra unui punct important: în momentul în care Isus primeşte Botezul, textul spune că "se ruga" (Lc 3,21). Ne face bine să contemplăm asta: Isus se roagă. Dar cum aşa? El, care este Domnul, Fiul lui Dumnezeu, se roagă ca şi noi? Da, Isus - repetă asta de multe ori Evangheliile - petrece mult timp în rugăciune: la începutul fiecărei zile, adesea noaptea, înainte de a lua decizii importante... Rugăciunea sa este un dialog, o relaţie cu Tatăl. Astfel, în Evanghelia de astăzi putem vedea cele "două mişcări" ale vieţii lui Isus: pe de o parte coboară spre noi, în apele Iordanului; pe de altă parte ridică privirea şi inima rugându-l pe Tatăl.
Este o mare învăţătură pentru noi: toţi suntem cufundaţi în problemele vieţii şi în multe situaţii încâlcite, chemaţi să înfruntăm momente şi alegeri dificile care ne trag în jos. Dar, dacă nu vrem să rămânem striviţi, avem nevoie să ridicăm totul spre înalt. Şi asta o face tocmai rugăciunea, care nu este o cale de fugă, rugăciunea nu este un rit magic sau o repetare de litanii învăţate pe de rost. Nu. A ne ruga este modul pentru a-l lăsa pe Dumnezeu să acţioneze în noi, pentru a percepe ceea ce el vrea să ne comunice şi în situaţiile cele mai dificile, a ne ruga pentru a avea forţa de a merge înainte. mulţi oameni simt că nu reuşesc şi să roagă: "Doamne, dă-mi forţa de a merge înainte". Şi noi, de atâtea ori, am făcut asta. Rugăciunea ne ajută pentru că ne uneşte cu Dumnezeu, ne deschide la întâlnirea cu el. Da, rugăciunea este cheia care deschide inima la Domnul. Înseamnă a dialoga cu Dumnezeu, înseamnă a asculta Cuvântul său, înseamnă a adora: a sta în tăcere încredinţându-i ceea ce trăim. Şi uneori înseamnă şi a striga către el ca şi Iob, a ne descărca lui. A striga ca şi Iob. El este tată, ne înţelege bine. El nu se supără niciodată pe noi. Şi Isus se roagă.
Rugăciunea - pentru a folosi o imagine frumoasă din Evanghelia de astăzi - "deschide cerul" (cf. v. 21). Rugăciunea deschide cerul: dă oxigen vieţii, dă respiraţie chiar şi în mijlocul preocupărilor şi ne arată lucrurile în mod mai amplu. Mai ales, ne permite să trăim aceeaşi experienţă a lui Isus la Iordan: ne face să ne simţim fii iubiţi de Tatăl. Şi nouă, atunci când ne rugăm, Tatăl ne spune, ca lui Isus în Evanghelie: "Tu eşti fiul meu, cel iubit" (cf. v. 22). Această demnitate de fii a început pentru noi în ziua Botezului, care ne-a cufundat în Cristos şi, membri ai poporului lui Dumnezeu, ne-a făcut să devenim fii iubiţi ai Tatălui. Să nu uităm data Botezului nostru! Dacă eu aş întreba acum pe fiecare dintre voi: care este data Botezului tău? Poate că unii nu-şi amintesc. Acesta este un lucru frumos: a ne aminti de data Botezului, pentru că este renaşterea noastră, momentul în care am devenit fii ai lui Dumnezeu cu Isus. Şi atunci când vă veţi întoarce acasă - dacă nu ştiţi data - întrebaţi-o pe mama, pe mătuşa sau pe bunici: "Când am fost botezat sau botezată?", şi să învăţaţi sărbătoarea aceea pentru a o sărbători, pentru a-i mulţumi Domnului. Şi astăzi, în acest moment, să ne întrebăm: cum merge rugăciunea mea? Mă rog din obişnuinţă, mă rog fără voie, numai recitând nişte formule, sau rugăciunea mea este întâlnirea cu Dumnezeu? Eu păcătos, mereu în poporul lui Dumnezeu, niciodată izolat? Cultiv intimitatea cu Dumnezeu, dialoghez cu el, ascult Cuvântul său? Printre atâtea lucruri pe care le facem peste zi, să nu neglijăm rugăciunea: să-i dedicăm timp, să folosim scurte invocaţii de repetat adesea, să citim Evanghelia în fiecare zi. Rugăciunea care deschide cerul.
Şi acum să ne adresăm Maicii Domnului, Fecioară rugătoare, care a făcut din viaţa sa o cântare de laudă adusă lui Dumnezeu.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Am aflat cu durere că au fost victime în timpul protestelor izbucnite în zilele trecute în Kazahstan. Mă rog pentru ele şi pentru cei din familiile lor şi doresc ca să se regăsească armonia socială cât mai curând prin căutarea dialogului, a dreptăţii şi a binelui comun. Încredinţez poporul kazah ocrotirii Maicii Domnului, Regina Păcii din Oziornoje.
Şi vă salut din inimă pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini italieni şi din diferite ţări. Îndeosebi, salut grupul din Frattamaggiore, lângă Napoli.
În această dimineaţa, ca de obicei în Duminica Botezului Domnului, am botezat câţiva prunci, copii ai angajaţilor din Vatican. Acum doresc să extind rugăciunea mea şi binecuvântarea mea tuturor nou-născuţilor care au primit sau vor primi Botezul în această perioadă. Domnul să-i binecuvânteze şi Maica Domnului să-i ocrotească.
Şi pe voi toţi, vă rog: învăţaţi data Botezului vostru. Când am fost botezată? Când am fost botezat? Asta nu trebuie uitat şi să amintiţi ziua aceea ca o zi de sărbătoare.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
