Papa Francisc: Angelus (20 februarie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În Evanghelia de la liturgia de astăzi Isus le dă discipolilor câteva indicaţii fundamentale de viaţă. Domnul se referă la situaţiile mai dificile, acelea care constituie pentru noi verificarea, acelea care ne pun în faţa celui care ne este duşman şi ostil, a celui care încearcă mereu să ne facă rău. În aceste cazuri discipolul lui Isus este chemat să nu cedeze în faţa instinctului şi a urii, ci să treacă peste, mult peste asta. A trece peste instinct, a trece peste ură. Isus spune: "Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor care vă urăsc" (Lc 6,27). Şi mai concret încă: "Celui care te loveşte peste obraz, întoarce-l şi pe celălalt" (v. 29). Când noi auzim asta, ni se pare că Domnul cere imposibilul. Şi apoi, de ce să-i iubim pe duşmani? Dacă nu se reacţionează faţă de prepotenţi, orice samavolnicie are cale liberă, şi acest lucru nu este corect. Dar este chiar aşa? Cu adevărat Domnul ne cere lucruri imposibile, ba chiar nedrepte? Este aşa?
Înainte de toate să luăm în considerare acel sentiment de nedreptate pe care-l observăm în "a întoarce obrazul celălalt". Şi să ne gândim la Isus. În timpul pătimirii, în procesul său nedrept în faţa marelui preot, la un moment dat primeşte o palmă de la unul dintre paznici. Şi El cum se comportă? Nu-l insultă, nu, îi spune paznicului: "Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?" (In 18,23). Cere cont de răul primit. A întoarce obrazul celălalt nu înseamnă a îndura în tăcere, a ceda în faţa nedreptăţii. Isus cu întrebarea sa denunţă ceea ce este nedrept. Însă face asta fără mânie, fără violenţă, dimpotrivă cu gentileţe. Nu vrea să activeze o discuţie, ci să dezactiveze supărarea, acest lucru este important: a stinge împreună ura şi nedreptatea, încercând să se recupereze fratele vinovat. Nu este uşor acest lucru, însă Isus a făcut asta şi ne spune să facem şi noi asta. Asta înseamnă a întoarce obrazul celălalt: blândeţea lui Isus este un răspuns mai puternic decât palma pe care a primit-o. A întoarce obrazul celălalt nu înseamnă resemnarea perdantului, ci acţiunea celui care are o forţă interioară mai mare. A întoarce obrazul celălalt înseamnă a învinge răul cu binele, care deschide o breşă în inima duşmanului, demascând absurditatea urii sale. Şi această atitudine, această întoarcere a obrazului celălalt, nu este dictată de calcul sau de ură, ci de iubire. Iubiţi fraţi şi surori, este iubirea gratuită şi nemeritată pe care o primim de la Isus ca să generăm în inimă un mod de a face asemănător cu al său, care refuză orice răzbunare. Noi suntem obişnuiţi cu răzbunările: "Mi-ai făcut asta, eu îţi voi face astalaltă", sau a păstra în inimă această supărare, supărare care face rău, distruge persoana.
Să mergem la cealaltă obiecţie: este posibil ca o persoană să ajungă să-i iubească pe duşmanii săi? Dacă ar depinde numai de noi, ar fi imposibil. Dar să ne amintim că, atunci când Domnul cere ceva, vrea s-o dăruiască. Domnul nu ne cere niciodată ceva ce El nu ne dă înainte. Când îmi spune să-i iubesc pe duşmani, vrea să-mi dea capacitatea de a face asta. Fără acea capacitate noi n-am putea, dar El îţi spune "iubeşte pe duşman" şi îţi dă capacitatea de a iubi. Sfântul Augustin se ruga astfel - ascultaţi ce frumoasă este rugăciunea aceasta -, Doamne, "dă-mi ceea ce ceri şi cere-mi ceea ce vrei" (Confesiuni, X, 29.40), pentru că mi-ai dat asta înainte. Ce să-i cerem? Ce anume este bucuros Dumnezeu să ne dăruiască? Forţa de a iubi, care nu este un lucru, ci este Duhul Sfânt. Forţa de a iubi este Duhul Sfânt, şi cu Duhul lui Isus putem să răspundem la rău cu binele, putem să-i iubim pe cel care ne face rău. Aşa fac creştinii. Cât de trist este atunci când persoane şi popoare mândre că sunt creştine văd pe ceilalţi ca duşmani şi se gândesc să fac război! Este foarte trist.
Şi noi, încercăm să trăim invitaţiile lui Isus? Să ne gândim la o persoană care ne-a făcut rău. Fiecare să se gândească la o persoană. Este obişnuit că am îndurat răul de la cineva, să ne gândim la persoana aceea. Probabil există supărare înăuntrul nostru. Atunci, la această supărare să alăturăm imaginea lui Isus, blând, în timpul procesului, după palma primită. Şi apoi să cerem Duhului Sfânt să acţioneze în inima noastră. În sfârşit să ne rugăm pentru persoana aceea: să ne rugăm pentru cel care ne-a făcut rău (cf. Lc 6,28). Noi, atunci când ne-au făcut ceva rău, mergem imediat să povestim celorlalţi şi ne simţim victime. Să ne oprim, şi să-l rugăm pe Domnul pentru acea persoană, s-o ajute, şi astfel dispare acest sentiment de supărare. Să ne rugăm pentru cel care ne-a tratat rău este primul lucru pentru a transforma răul în bine. Rugăciunea. Fecioara Maria să ne ajute să fim făcători de pace faţă de toţi, mai ales faţă de cel care ne este ostil şi nu ne place.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Exprim apropierea mea de populaţiile lovite în zilele trecute de calamităţi naturale, mă gândesc îndeosebi la sud-estul Madagascarului, biciuit de o serie de cicloane, şi la zona Petropolis din Brazilia, devastată de inundaţii şi alunecări de teren. Domnul să-i primească pe răposaţi în pacea sa, să-i întărească pe cei din familiile lor şi să-i susţină pe cei care acordă ajutor.
Astăzi este Ziua naţională a personalului sanitar şi trebuie să amintim atâţia medici, asistente şi asistenţi, voluntari, care stau aproape de bolnavi, îi îngrijesc, îi fac să se simtă mai bine, îi ajută. "Nimeni nu se salvează singur", spunea titlul în cadrul emisiunii "A Sua Immagine". Nimeni nu se salvează singur. Şi în boală noi avem nevoie de cineva care să ne salveze, care să ne ajute. Îmi spunea un medic, în această dimineaţă, că în timpul de Covid murea o persoană şi i-a spus: "Luaţi-mă de mână pentru că mor şi am nevoie de mâna dumneavoastră". Personalul sanitar eroic, care a arătat acest eroism în acest timp de Covid, dar eroismul rămâne în fiecare zi. Pentru medicii, asistentele, asistenţii, voluntarii noştri aplauze şi un mare mulţumesc!
Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini veniţi din Italia şi diferite ţări.
Îndeosebi, salut credincioşii din Madrid, Segovia, Burgos şi Valladolid, din Spania - atâţia spanioli! -; precum şi cei din Parohia "Santa Francesca Cabrini" din Roma şi studenţii de la Institutul "Sacri Cuori" din Barletta.
Salut şi încurajez grupul "Proiect Arca", care în zilele trecute a inaugurat propria activitate socială la Roma, în ajutorul persoanelor fără locuinţă stabilă. Şi salut tinerii de la Neprihănita, aşa de buni!
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
De ce papa se roagă "Angelus" în public duminica?
